Iasi, orasul istoric

 

Iasi, "orasul celor sapte coline", a fost atestat prima data intr-un document din secolul al XV-lea, dat de catre domnul Moldovei Alexandru cel Bun (1400-1432) prin care acorda privilegii comerciale.Totuşi, deoarece existau (şi încă mai există) clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu Biserica armeană costruită în 1385), se crede că oraşul este mult mai vechi.

Un număr de istorici consideră că anul 1395 ar fi momentul atestării oraşului, această dată fiind găsită inscripţionată în Biserica Armeana din centrul vechi.

Legendele însă plasează întemeierea Iaşilor în timpuri imemoriale, când domnul Ţării Moldovei striga un cioban pe nume Dediu, să iasă din coliba lui să vorbească cu stăpânul Ţării Moldovei, astfel: » Ieşi până afară să vorbim ceva! »; astfel, ar fi rămas numele târgului pe care domnul voia să-l întemeieze pe locurile străbătute de ciobanii lui Dediu.

Marturii ale existentei si evolutiei sale istorice se desprind din descoperirile arheologice de la Cucuteni, care in mil. III - II inainte de Christos au format aici una din cele mai stralucite culturi neolitice din Europa.

In urma cu 5000 de ani aceasta zona acoperea spatiul dintre muntii Carpati si riul Dnestr (in Ucraina de astazi, unde aceasta cultura poarta numele de Tripolje).

Uimitoarea ceramica pictata de la Cucuteni, statuetele si vasele sint inchinate zeitatilor fertilitatii si naturii. In prezent ele sunt expuse cu mindrie ca fiind cele mai importante piese ale muzeelor locale.

Amforele grecesti datate din secolele IV-III i.e.n. demonstreaza ca orasul Iasi era un centru comercial puternic. Amforele erau folosite pentru a aduce aici ulei de masline si pentru a duce vin si miere de albine. Triburile geto-dace, ce au trait aici in acelasi timp, au lasat in urma lucruri si mai impresionante - fortaretele lor (17 in judetul Iasi) si citeva comori constind din obiecte de argint si aur, care demonstreaza rafinamentul atit al mestesugarilor cit si al culturii lor. 

La inceputul secolului al doilea e.n. Imperiul Roman a cucerit Dacia, cele doua razboaie fiind descrise ulterior pe Columna lui Traian din Roma. A fost un fapt militar extraordinar care a reprezentat debutul fuziunii unor civilizatii.

Romanii au trebuit sa se retraga in 271, pentru a apara mai bine Roma in fata invaziilor barbare, dar unii dintre ei au ramas. Batrinii soldati carora li s-a dat pamint, si care chiar s-au casatorit aici, n-au mai vrut sa plece. Ei au impartasit mestesugurile tehnice romane, unele principii administrative si limba latina, care va deveni "lingua franca" a regiunii, in forma sa populara.

 Dupa caderea Imperiului Roman, Bizantul a fost cel care a avut cea mai mare influenta timp de peste o suta de ani. Sub protectia lui populatia romanizata ce traia la nord de Dunare a devenit mai stabila, iar daco-romanii au fost convertiti la crestinism. In urmatoarea suta de ani ei au devenit fermieri si mestesugari priceputi, locuind mai ales in sate mici, singurul mod de a rezista invaziilor triburilor migratoare. Influentele lor se resimt inca in limba romana, dar cadrul acesteia a fost construit in jurul versiunii populare a limbii latine.

 

"Tinutul Iasi", mentionat astfel la 1716 in scrierile lui Dimitrie Cantemir, a cunoscut o istorie cu perioadele zbuciumate si epoci de o reala stralucire, despre care amintesc numeroase cronici, vestigii si monumente.

Inca din evul mediu, localitatile Iasi, Harlau si Targu Frumos erau renumite pentru curtile domnesti construite din piatra, iar incepand din sec.XVI Iasul devine cetatea de scaun  a domnilor Moldovei. 1564 - 1859 

Multe din evenimentele importante din istoria românilor s-au petrecut la Iaşi, capitala Moldova , timp de trei secole (1564-1862).

La Iasi a consfintit Mihai Viteazul la 1600 unirea celor trei tari romanesti, Iasul a dat semnalul Revolutiei Romane de la 1848 si tot la Iasi a fost ales la 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, preludiu al marelui act istoric de unire a principatelor

Aici şi-au avut permanent sau temporar reşedinţa Alexandru cel Bun , Ştefan cel Mare , Mihai Viteazul , Alexandru Lăpuşneanu , Vasile Lupu şi alţi străluciţi voievozi ai Moldova .

 

Pe locul unde s-a construit mai tirziu Palatul Culturii, se afla Curtea Domnesca, unde voievozii nostri si-au avut scaunul, de unde au trimis porunci scrise cu litere vechi in toate cele patru hotare, chemind oastea sa se opuna hoardelor de navalitori, curtea domneasca fiind martora evenimentelor politice, militare, diplomatice, din vremea lui Alexandru cel Bun si pina la Alexandru Ioan Cuza.

În secolele XVI-XVII, a fost jefuit şi incendiat în mai multe rînduri de tătari şi cazaci, oraşul refăcându-se de fiecare dată. (Oraşul a fost incendiat de tătari în 1513, de otomani în 1538, şi de ruşi în 1686.)

În 1564, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava.

 În 1640, Vasile Lupu a înfiinţat aici prima şcoală în limba română şi o tipografie în biserica Trei Ierarhi.

În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iaşi.

În 1734, a fost afectat de o epidemie.

Prin Pacea de la Iaşi, cel de-al şaselea război ruso-turc a luat sfârşit în 1792.

În 1822, turcii au luat cu asalt oraşul, pentru a potoli revoluţionarii greci ai Eteriei, conduşi de Alexandru Ipsilanti.

Între 1565 şi 1859, oraşul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 şi 1862, atât Iaşi cât şi Bucureşti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei.

În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină, sub numele de România, capitala ţării a fost stabilită la Bucureşti.

Pentru a compensa pierderile provocate oraşului în 1861, prin schimbarea sediului guvernului, s-a votat plata a 148.150 lei oraşului, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.

După 1860, clădirile de lemn şi chirpici au fost înlocuite treptat de cele din piatră şi cărămidă, şi reţeaua de străzi îmbunătăţită. Au fost construite edificii noi, precum Palatul Culturii, Teatrul Naţional sau Universitatea "Al.I. Cuza".

 

În timpul primului război mondial, pentru doi ani, Iaşi a fost capitala României neocupate şi reşedinţa familiei regale, după ce Bucureşti a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916- 1918.

În noiembrie 1918, capitală a redevenit oraşul Bucureşti.

 

Al doilea război mondial a reprezentat o perioadă neagră în istoria ieşeană.

 În timpul regimului Antonescu, Pogromul de la Iaşi din 27-29 iunie 1941 a fost printre cele mai grave evenimente de acest fel din lume, prea puţin cunoscut ieşenilor înşişi atât înainte, cât şi după Revoluţia română din 1989.

În mai 1944, oraşul a fost scena unor lupte grele între forţele româno-germane şi Armata roşie, zile în care o mare parte din zonele istorice ale oraşului a fost distrusă.

Faimoasa divizie de elită Panzergrenadier „Großdeutschland” a obţinut o victorie importantă asupra sovieticilor la Bătălia de la Târgu Frumos, în apropiere de Iaşi.

În iulie, Iaşul era ocupat de forţele sovietice..

În perioada postbelică oraşul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi cartiere şi întreprinderi industriale.

În perioada anterioară regimului comunist s-au pierdut în elanul modernizator clădiri importante precum turnul bisericii Trei Ierarhi sau biserica Dancu.

Însă adevăratele ravagii oraşul le-a suferit în perioada comunistă, când s-a distrus o bună parte a centrului vechi, fără a se ţine cont de faptul că multe din clădirile demolate dădeau personalitate urbei. Au avut de suferit zonele Piaţa Unirii (grav afectată de bombardamentele din 1943-1944), Târgu Cucului, fost cartier evreiesc, Bulevardul Ştefan cel Mare şi altele. Unele demolări aveau ca scop curăţirea oraşului de clădirile insalubre şi mizere sau rămase în ruină de pe urma războiului, altele aveau alte scopuri. Chiar şi în aceste condiţii, au rămas în picioare multe clădiri importante şi, pe bună dreptate, Iaşii sunt consideraţi un adevărat muzeu; în fiecare colţ al său se simt urmele trecerii unei personalităţi de seamă a literaturii, ştiinţei, filozofiei, istoriei sau politicii româneşti.

După căderea comunismului, oraşul a rămas un centru cultural important din afara arcului carpatic, dupǎ Bucureşti.

 

Iaşul ar putea obţine titlul de "oraş iniţiator al Revoluţiei din decembrie 1989”, prin ordonanţă guvernamentală, în 14 decembrie '89 mai mulţi ieşeni fiind arestaţi de securitate pentru că organizaseră o manifestaţie împotriva regimului comunist. Semnalul revoltei trebuia să fie dat de clopotele Mitropoliei. Planul revoluţionarilor a fost însă aflat de Securitate.

 La momentul fixat, Piaţa Unirii era strict supravegheată de miliţieni şi securişti în civil, care au împiedicat orice manifestaţie, iar membrii Frontului Popular au fost arestaţi.

Ei au fost eliberaţi câteva zile mai târziu, în 22 decembrie 1989.

 


Pentru mai multe detalii puteti da click aici :INTRODUCERE