<!-- /* Font Definitions */ @font-face
Mănăstirea Golia
Hram:
· Înălţarea Domnului - 40 de zile după Paşti
· Izvorul Tămăduirii (Vineri, în
Săptămâna luminată)
· Sf.
Treime (a doua zi de Rusalii)
Ctitor: logofătul Ioan Golia
Datare: secolul
XVI - XVIII ( 1501-1600)
Ţara: România
Localizare: Iaşi
Adresa: Targul Cucului,str. Cuza Vodă nr. 51
Website: http://www.golia.ro
Acces: Mijloace de transport: tramvaiele 1 barat, 3, 4, 9 16
barat, troleibuzele 42, 43, 45, 46 si autobuzele 11, 19 barat, 27, 28, 33,
avand statii in apropierea zidurilor de incinta ale manastirii.
Biserica se
află în Târgul Cucu.
Mănăstirea
reprezintă un important centru cultural,adăpostind Institutul Cultural Misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, precum şi o atracţie turistică pe harta Iaşiului.
Vasile Lupu
voievod, "din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei"
(1634-1653), "om cu hire inalta si imparateasca, mai mult decat
domneasca... au zidit si laudate manastiri", intre care Golia
din Iasi "peste toate manastirile aice in tara mai
iscusita" (Miron Costin).
Manastirea
Golia apare ca o puternica fortareata medievala de aparare, cu ziduri si
turnuri de incinta, cu porti mari din metal si lemn la intrarea sub
turn si in biserica.
Ansamblu Manastirii Golia component:
· IS-II-m-A-03852.01 - Biserica Inaltarea Domnului Tip: biserica de zid
· IS-II-m-A-03852.02 – Staretia Tip: staretie
· IS-II-m-A-03852.03 - Casa Apelor Tip: casa
· IS-II-m-A-03852.04 - Casa Ion Creanga Tip: casa
· IS-II-m-A-03852.05 – Cismea Tip: cismea
· IS-II-m-A-03852.06 - Turnuri de colt Tip: turn (turnuri de colt rotunde)
· IS-II-m-A-03852.07 - Turn clopotnita Tip: turn clopotnita
· IS-II-m-A-03852.08 - Zid de incinta Tip: zid de incinta
Arhitectura
Ridicata
pe locul unui lacas de cult din secolul al XVI-a, biserica Manastirii
Golia a fost construita intre anii 1650-1653 pe vremea domnitorului
Vasile Lupu si a fiului sau Stefanita Voda.
"Strălucită
şi bogat înzestrată" biserica apare ca o construcţie monumentală care
îmbină, după exprimarea ţarului Petru cel Mare al Rusiei, aflat aici în vizită
la 1711, "trei feluri de meşteşuguri: leşesc, grecesc şi moschicesc".
Ascunsa
intre ziduri groase si inalte, usi ferecate ca o cetate, biserica
"stralucita si bogat inzestrata" imbina "trei feluri de
mestesuguri: lesesc, grecesc si moschicesc" asa cum reiese din descrierea
facuta, la 1711, de Petru cel Mare al Rusiei.
Cel
"moschicesc" e reprezentat de trasaturile arhitecturii rusesti, cel
"grecesc" de trasaturi bizantine, iar cel "lesesc"
reprezinta Renasterea de caracter baroc, raspandita atunci, ca in mai toate
tarile din centrul Europei, de unde Vasile Lupu a adus mesteri.
Biserica
are alura de cetate si pastreaza un interior de factura bizantina, trilobat:
pranaos, naos si altar.
Actuala
biserică a lui Vasile Lupu, refăcută între anii 1650-1653 şi
terminată în 1660 de fiul său Ştefăniţă, se deosebeşte în totalitate de
specificul bisericilor ortodoxe moldoveneşti, atât ca formă de construcţie cât
şi ca arhitectură.
Biserica
actuală reprezintă o îmbinare de stiluri, îndeosebi gotic şi bizantin,
construcţie realizată într-un moment de realizare a Renaşterii târzii în
Principatele Române.
Exteriorul trădează
influenţa Renaşterii târzii, prin intermediul Galiţiei: edificiu de tip clasic,
din blocuri de piatră făţuită, străjuit de pilaştri corintici (cu capiteluri în
frunză de acant) şi cornişă în stil baroc susţinută de console.
Acoperişul, unicat ca model e strajuit de
sapte turle,este
o aglomerare de turle şi cupole dispuse în linie şi susţinute de arcaturi
etajate (kokoşniki) . Iniţial a
avut trei turle, însă după incendiul din 1686, cauzat de atacul polonezilor
conduşi de Ian Sobieski, acoperişul a fost refăcut, astfel că în prezent pot fi
văzute patrru turle, diferite ca înălţime.
Planul
exterior este rectangular, cu ziduri înalte, care se spijină pe epifaştri, de
factură corintică, de peste 12 metri înălţime, ancoraţi într-o cornişă.
Cu
baza octogonală, turlele prezintă inovaţii ornamentale, cu decoraţie munteană
şi motive orientale ce reflectă mai mult "o profunzime ţarigrădeană".
Cornişa este
depăşită de o compoziţie unică, acoperişul fiind străjuit de şapte turle,
unicat ca model, dar diferenţiate între ele, ceea ce atestă, supoziţia că au
fost realizate treptat, în etape diferite, influenţate şi de restaurări.
Înălţimea totală a bisericii este de circa 30 de metri,
lungimea de 30 de metri şi lăţimea de 13 metri, biserica impresioneaza prin
dimensiunile sale cat si prin bogatia decorului sculptat in spiritul
arhitecturii baroce..
Scriitorul
George Călinescu îşi manifestă cu multă fineţe admiraţia pentru sfântul locaş:
"Biserica Golia scoate
efecte de umbră şi lumină din elemente clasice şi aspectul de operă în stil
Renaştere e izbitor. Biserica e de piatră albă, ferestrele au pilaştri mici şi
frontoane triunghiulare şi semicirculare, toată biserica se sprijină în afară
de pilaştri falşi cu capiteluri corintiene foarte bogate, încât totul dă un
plăcut efect de frunziş marmorean, peste care stă cornişa cu modiglioni. Sus,
turle de felurite dimensiuni, stau pe trei trepte de tambururi, totul fiind
ornamentat de astă dată oriental, cu firide oarbe, în treflă, în ogivă, în arc
oriental trilobat. Ziduri masive şi un turn de piatră paralelipipedic
străjuiesc această fantomă albă, plină de fantezie".
Mănăstirea
este înconjurată de un zid înalt de
aparare, prevăzut la colţuri cu turle ridicate în 1667 şi , iar pe latura
de miazazi a incintei se inalta un turn-clopotniţă, « micul turn rasaritean »
al Goliei, inalt de 30 de metri, cu 120 de trepte ,refăcut la 1900, despre care Paul
de Alep spunea la 1653 ca "nu
are pereche in toate aceste tari prin inaltime, largime si maretie".
La
sfarsitul secolului al XIX-lea, turnul avea
un balcon din care un pompier supravehea orasul pentru a da alarma in caz de
incendiu. Cu baza pătrată de 5 metri pe laturi, un parter, două caturi boltite,
o încăpere a clopotelor, o galerie superioară şi terase, turnul este unul
dintre simbolurile Iaşilor. Prin anul 1890 era mai înalt decât astăzi şi avea
la partea superioară un balconaş.
Turnul
Goliei, ridicat de egumenul Meletie in anul 1855, se afla la 40 m sud de
biserica si reprezinta o mare atractie turistica.
Turnul Goliei, cea mai veche constructie
arhtecturala din Iasii secolului al XVI-lea.
In partea
stanga a turnului intrarii se afla o cismea
,prima casa de apa din Iasi, cu fantana turceasca in exterior, din timpul
domnitorului Aexandru Moruzi, 1766, decorata in stil baroc .
În incintă se mai află o
casă cu coloane, din sec. al XVIII-lea, în care a locuit temporar diaconul Ion
Creangă(viitorul scriitor, ce va cumpara o casa in cartierul Ticau cunoscuta
drept “Bojdeuca lui Ion
Creanga“)
care a fost repusa in functiune in vara lui 2007şi stăreţia care adăposteşte
paraclisul "Brâul Maicii Domnului", zidit de egumenul Grigorie în
sec. al XIX-lea.
Accesul spre biserică se realizează printr-un
pridvor, în partea de apus, prevăzut cu două uşi laterale, spre nord şi sud.
120 de trepte urcate asigura o panorama splendida asupra Iasului. Usile de
acces spre pridvor si spre pronaos sunt inconjurate de o frumoasa sculptura in
marmura, cu stema Moldovei in partea superioara a portalului
Interiorul, tradiţional
moldovenesc, contrastează cu faţadele clasice, repetând împărţirea de la Trei
Ierarhi, dar cu absidele laterale "înecate" în zid, cu cafas în tindă
(o raritate în Moldova sec. al XVII-lea) şi cu bogate chenare orientale în
jurul celor două uşi ale bisericii ,este de factură bizantină, trilobat: pronaos, naos
şi altar.
Deasupra pridvorului se află cafasul, care lasă vederea să treacă spre
pronaos pe sub arcade, impunătoare prin forma lor.
Trecerea dinspre pronaos spre naos se realizează printre două coloane
puternice, de asemenea cu arcade pe trei spaţii, formate împreună cu zidurile
laterale, iar la partea superioară apare un zid despărţitor, amintind vechiul
stil.
În partea de început, naosul cuprinde un spaţiu, specific unei camere
tombale, dat fără o destinaţie ulterioară în acest sens, mormintele, cu
personalităţi mai de seamă, fiind poziţionate în pronaos.
În a doua sa
parte, naosul se lărgeşte făcând loc celor două abside, care dau forma de
cruce, tipic ortodoxă, pentru interior.
Coronamentul, refacut in sec al XVII-lea este
alcatuit din sase cupole in fila, sistemul de boltire fiind o combinatie intre
traditionalele arce piezise moldovenesti si cele rusesti.
Fatadele, construite din piatra alba, fatuita, sunt decorate cu o ordonanta de
pilastri clasici cu capiteturi corintice, care sustin un antablament de
inaltime redusa, iar "totul da un placut efect de frunzaris marmorean".
Acest antablament este compus dintr-o arhitrava simpla, o friza impodobita cu
sculpturi de moda italieneasca si o cornisa cu mutuli si console.
Ferestrele sunt incadrate de alti pilastri care se sprijina pe
console si care sunt incoronati de frontoane triunghiulare, sunt impodobite cu
sculpturi decorative.
Pictura
Pictura,
refacuta in mai multe randuri, pastreaza putine fresce originale in
concele absidelor laterale si in pridvor.
O
inscriptie din biserica ne informeaza ca pictura initiala este opera unui
mester pe nume Matei. A fost refacuta (inclusiv icoanele imparatesti) in 1754,
cand au fost efectuate si mari reparatii la biserica.
O
mare parte a picturii a mai fost refacuta in anul 1838, dar cu mai putina
valoare artistica bisericeasca.
In 1943 se descopereau în conca
absidelor, deasupra ferestrelor, două fragemente de pictură din vremea lui
Vasile Lupu: o scenă Deisis şi glorificarea Sfintei Fecioare .
Din
punct de vedere pictural, mai merită atenţia cele două portrete votive din
pronaos, refăcute în anii 1838-1840: în partea de sud, Vasile Lupu cu chivotul
noii biserici, Ecaterina Doamna, copiii lor Ştefăniţă şi Ruxandra, plus
egumenul Gherasim, sub care se reuşise restaurarea din secolul XVIII; în partea
de nord, Ieremia Movilă, cu chivotul unei clădiri în mână, Ioan Golăe cu un
chivot de biserică (ce nu poate fi al bisericii din secolul XVI, spune ,soţia
lui Ana, fiul lor Mihail şi egumenul Grigorie Irinopoleos, care ceruse, în
1838, reînnoirea picturii; . Cum cei doi mitropoliţi trăiseră în secolele
XVIII, respectiv XIX, este clar că portretele lor constituie nişte adaosuri
târzii, cel mai probabil din 1840.
Mai
mult chiar, dacă ne amintim că Paul din Alep văzuse în 1653 portretele celor
trei fiice ale lui Vasile Lupu, nu numai a domniţei Ruxandra, deducem că figura
egumenului Gherasim, adăugată la 1840, înlătura chipurile a două dintre domniţe
Doua reprezentari votive in partea de apus a pronaosului ii infatiseaza drept
ctitori pe domnitorul Ieremia Movila si familia Golia inspre nord, iar spre sud
este reprezentata familia voievodului Vasile Lupu.
Din mobilierul initial intalnim:
· tronurile domnesti,
· un policandru
cu insemnele lui Vasile Lupu aflat in pronaos, donatii ale lui Vasile
Lupu.
· si patru sfesnice comandate in Danemarca, donatii ale
lui Vasile Lupu.
· O frumoasa catapeteasma dateaza din 1838.
Istoricul Manastirii Golia
Începuturile acestui monument nu sunt cunoscute cu
exactitate, el fiind precedat, probabil, de o bisericuţă de lemn cu cimitir
aferent (atestată indirect de o piatră funerară datâd in 1515), apoi de o alta,
din piatră, cu hramul Înălţarea Domnului.
Din
inscripţia de pe o cruce din abanos, cu ferecătură de argint aurit (1564),
aflăm doar ctitorii celei din piatră.
Ştim
aşadar că ea fusese construită, în a doua jumătate a secolului XVI, de
logofătul Ioan Golăe şi de soţia sa Ana, de vărul său, vornicul Maxim Burnar şi
de soţia lui Antimia.
Peste
ani, Ioan Golăe dispărea în condiţii tragice, fiind decapitat de Iancu Sasu
Vodă (1579-1586), fiul lui Petru Rareş. Dar ctitoria lui avea să îi ducă numele
mai departe, în varianta Golia. Astfel, documnte din 30 mai 1604, 20 ianuarie
1606 şi 30 martie acelaşi an confirmau faptul că văduva lui şi fiul ei Mihail,
închinaseră ctitoria lui Golăe mănăstirii Vatoped din muntele Athos.
Slaba
administrare a Athosului aducea însă o ruinare rapidă, făcând necesară
intervenţia lui domnitorului Vasile Lupu.
În
1650, acesta începea reconstruirea bisericii, folosind o echipă de meşteri
italieni veniţi din Polonia. Rezidirea era întreruptă însă de bincunoscuta lui
detronare din 1653.
Conform
pisaniei din 24 mai 1660, fixată în pridvor, deasupra uşii naosului, lucrările
au fost duse la bun sfârşit de fiul său, Ştefăniţă Lupu Vodă(1659-1661).
Într-un
alt text, din peretele vestic al pronaosului, se menţionează şi numele
meşterului care desăvâşise pictura: „Matei al lui Ioan”.
De
altfel, diferitele vârste ale zugrăvelilor din Golia ne ajută să clarificăm
evoluţia nu tocmai simplă a edificiului. Bunăoară, o inscripţie din pridvor,
„ano 1594”,i-a îndemnat pe unii cercetători să deducă două lucruri: că
zugrăveala din acea porţiune aparţine epocii lui Ioan Golăe şi că Vasile Lupu
nu a reluat totul de la zero, continuând construcţia primului ctitor. Alţii
însă, interpretează altfel lucrurile, pornind de la mărturia Paul din Alep,
care văzuse Golia lui Vasile Lupu chiar în anul căderii acestuia (1653).
Călătorul
observând atunci portretele ctitorilor, istoricii concluzionează că biserica
era zugrăvită la acea total sau parţiallui Ştefăniţă Vodă revenindu-i doar
sarcina unor retuşuri. Apoi, multă vreme nu fusese de găsit chipul celui
de-al doisprezecelea apostol, la numărătoare ieşind mereu doar unsprezece.
Ultimul
era descoperit abia în 1943, când se spăla pictura şi se observa pe a
unsprezecea figură o mână care ieşea din colţul format de perete şi arcul de
boltă. Desprinzându-se o bucată de tencuială, se constata că fresca veche
continua pe sub arcul bolţii.
Ceea
ce arăta că până la înălţimea ferestrelor se păstrase zidirea lui Golăe,
meşterii lui Vasile Lupu dărâmând însă restul pentru a prelungi pereţii şi a
extinde încăperea în lungine şi lăţime.
Caracterul
de necropola al bisericii "Doamnei" - cum era cunoscuta in epoca -
este asigurat de existenta multor morminte si pietre funerare, in pronaos
si pridvor
Dintre
mormintele demne de semnalat se remarcă, în colţul de sud-vest al pronaosului,
pe locul de înhumare al primilor ctitori, Ioan Golăe şi Ana, se află sarcofagul
de marmură al Sultanei(1753), soţia lui Constantin Racoviţă. Dintre celelalte
pietre funerare, mai însemnate sunt mormintele Anei(m.1663) şi al lui Toma
Cantacuzino (m.1665), al Ecaterinei Bucioc (m.1679), posibilă soră a doamnei
Teodosia, prima soţie a lui Vasile Lupu, mormintele Ecaterinei(1685), soţia lui
Velicico Costin, al Smarandei Mavrogheni(m.1837), soţia lui Scarlat Calimachi..
Multe
pietre funerare si morminte din pronaos si pridvor arata importanta bisericii
in secolele trecute. Tot aici se afla inhumate o parte din ramasitele
pamantesti ale cneazului Potemkin la 1791 si primul domn pamantean,
dupa fanarioti, Ioan Sandu Sturdza, la 1842.
Cercetătorii
sunt departe de a se pune de acord în privinţa etapelor construirii
monumentului, Gh. Balş rezumând(1933) situaţia într-o singură frază:
„...d-l Zotta mai mult ca o sugestiune, iar
d-l Ghika ca o ipoteză foarte verosimilă, tind a arăta că faţada actuală de
piatră de talie, până la cornişă, este construcţia datorită lui Vasile Lupu, pe
când partea superioară, deasupra cornişei, este aceea reconstruită în veacul al
XVIII-lea. Până acuma, părerea în general admisă(şi pe care admis-o şi eu
într-o carte precedentă) era tocmai contrară, adică se credea că partea
superioară a clădirii era ceea ce se mai putea vedea din biserica lui Vasile
Lupu[...] Ipoteza celui din urmă este, fără greş, cea adevărată”
Manastirea
Golia, "mare minune si podoaba a orasului Iasi", inchinata
manastirii atonite Vatoped, a fost condusa mai ales de egumeni
greci. Intre ei, doi mitropoliti: Gherasim de Sevastia, amintit la 1761 cu
rang imediat dupa mitropolitul tarii, si Grigorie de Irinopoleos in sec.
al XIX-lea.
Dupa arderea
curtilor domnesti, in 1786, a devenit chiar resedinta mitropolitana,
Gavril Calimachi mutandu-se aici, unde a si murit.
Martora a
unor evenimente de epoca, intre care aducerea cneazului Potemkin la
1791 ale carui "viscere" au fost ingropate in biserica, sau
slujba de inmormantare a primului domn pamantean, dupa domnitorii
fanarioti, Ioan Sandu Sturdza la 1842, Biserica Golia e cunoscuta insa ca
o biserica a "cununiilor".
Aceasta
traditie a fost fixata din sec. al XVII-lea, cand Patriarul Tarigradului,
Iacov, aflat in Moldova, a oficiat cununiile domnesti ale lui Constantin
Duca si Maria Brancoveanu in 1693 si Antioh Cantemir cu Catrina la 1696.
Inzestrata
cu multe proprietati de-a lungul timpului, in 1822 n-a lipsit mult sa devina
un centru cultural, propunerea mitropolitului Veniamin Costachi de a se
infiinta in incinta manastirii o scoala nerealizandu-se.
Acest
deziderat cultural are azi, in timpul pastoriei I.P.S. Mitropolit Daniel,
mai mari sorti de izbanda, caci astazi manastirea gazduieste Institutul
Cultural Misionar Trinitas, urmarindu-se astfel o intarire a comuniunii
intre traditia rugaciunii isihaste si cultura romaneasca
.
Manastirea
a fost inchisa intre 1900-1947, apoi a devenit biserica parohiala pana in 1992,
cand a fost redeschisa ca manastire misionara
La 1650 voievodul Vasile Lupu hotaraste transformarea
radicala a asezamantului cazut in ruina. Prima atestare a acestui complex
monastic datează din 1564. Manastirea Golia va fi refăcută substanţial în
timpul lui Ieremia movilă şi mai ales în timpul lui Vasile Lupu care a rezidit
din temelii biserica manastirii ce poartă hramul "Înălţarea
Domnului".
După ce Ştefăniţă Lupu Vodă terminase biserica(1660),
Duca-Vodă (1665-1666; 1668-1672; 1678-1683) dădea poruncă egumenului Macarie să
refacă zidurile. Astfel se ridică turnurile rotunde de la colţurile
incintei(1668-1672)(Bogdan: 203), ele adăugându-se turnului de la intrare, mai
vechi, se pare, decât ctitoria lui Vasile Lupu.
În ceea ce priveşte turnul-clopotniţă, există ipoteza
potrivit căreia acesta ar data din vremea lui Ieremia Movilă. Astfel s-ar
explica, după unii, prezenţa acestui domnitor printre ctitorii pictaţi în
pronaos. Oricum, un asemenea turn nu avea cum să însoţească o simplă biserică
boierească .
La 29 mai/31 mai/15 iunie 1738, când domnitor era
Grigore Ghica II, un puternic cutremur ucidea meşterii aduşi să repare urmele
incendiului din vremea lui Constantin Mavrocordat(1733-1735).
Se reuşea totuşi refacerea coronamentului, alcătuit
din şase cupole dispuse în filă, sistemul de boltire fiind o combinaţie între
tradiţioanele arce piezişe molodoveneşti şi kokoşnichi ruseşti(Drăguţ: 154).
În 1838, la îndemnul egumenului Grigorie Irinopoleos,
se refăcea sa, mai corect spus, se degrada vechea pictură . În 1855, prin
voinţa egumenului Meletie, arhitectul Brandel ridica turnul-clopotniţă cu 20 m.
Această înălţare exagerată ducea însă la fisurarea turnului, în 1899 punându-se
problema dărâmării lui. După intervenţia regelui Carol I ,arhitectul Nicolae
Gabrielescu îl readucea, în 1900, la dimensiunea originară, dinaintea adăugirii
cerute de Meletie. Cu acea ocazie, se construia şi scara în spirală, cu 83 de
trepte.
După cutremurul din 1940 ,se constată un amplu efort
de reparaţii, început în 1943, întrerupt puţin timp în 1944, dar reluat şi
finalizat spre sfârşitul anului 1947(spălarea picturii, recondiţionarea zidului
şi dotarea lui cu olane cimentate). Tot atunci se descoperea o tainiţă
circulară ce ajunge până la acoperiş şi se termină cu o mică boltă.
Iniţial biserică de mir, Golia devenea aşezământ monastic şi intra sub control
grecesc până la secularizarea din 1863. În perioada 1947-1992 a fost biserică
parohială, pentru ca din 1992 să devină mănăstire misionară.
Acestia
sunt mentionati drept ctitori de inscriptie in slavona aflata in
biserica , la 1660.
Zidul
imprejmuitor ii este atribuit lui Vasile Lupu, probabil ca cel ce a incheiat
lucrarea, iar turnurile de colt (bastioane) sunt adaugate de Gheorghe Duca,
ctitorul manastirii
Cetatuia.
In
secolul al XVIII-lea asezamantul sufera mai multe stricaciuni provocate de
incendii. Cutremurul din 1738, a cauzat daramarea partii superioare, impreuna cu
turlele, chiar in timpul reparatiilor.
La 1838, staret fiind Grigore Irinopolios, se
reface catapeteasma asa cum apare pana azi. Cazuta in ruina dupa secularizare
(1863), manastirea a fost inchisa intre 1900-1947, devenind apoi biserica parohiala pana in 1992, cand
si-a recapatat destinatia straveche.
Astfel, in anul 1652, Arhidiaconul Paul de Alep, mare
carturar si om de cultura, cu prilejul vizitei ce-o face aici ca insotitor al
Patriarhului Macarie al Antiohiei, isi exprima admiratia fata de stilul fara
pereche al arhitecturii intalnite aici, iar clopotnita este apreciata ca fara
de asemanare prin alte tari. Este de asemenea apreciata in mod deosebit de
Petru cel Mare, in anul 1711, cand a vizitat Iasiul.
Pradă
incendiilor din 1687, 1732, 1822 şi afectată de un cutremur în 1738, bisericii
mănăstirii i s-au făcut numeroase reparaţii.
Căzută
în ruină după secularizare (1863) , mănăstirea a fost închisă între 1900-1947,
devenind apoi biserică parohială până în 1992, când a fost redeschisă ca
mănăstire misionară.
Astazi,
Manastirea Golia este un punct de reper pentru ieseni dar si pentru cei ce
viziteaza urbea moldava. In cladirile manastiresti se afla Institutul
cultural-misionar Trinitas format din editura, tipografie si din
primavara lui 1998 Postul de Radio Trinitas care transmite pe frecvanta 92,70
MHz, 24 de ore din 24.
Dacă
intenţia mitropolitului Veniamin Costachi de a înfiinţa o şcoală în această
mănăstire nu s-a realizat, rolul cultural al Goliei se împlineşte astăzi prin Institutul
cultural-misionar Trinitas (editură-tipografie-radio) care funcţionează
aici, împletind tradiţia rugăciunii neîncetate cu misiunea prin cultură.
În
toamna anului 1992 era instalată la Golia o tipografie nouă, procurată din
Elveţia cu sprijinul unor organizaţii creştine occidentale. Editura Mitropoliei
şi-a mutat apoi sediul aici, într-o clădire nouă, construită în anul 1997.
În
primăvara anului 1998 şi-a început activitatea postul de radio Trinitas, pe
frecvenţa 92,70 MHz, cu emisiuni 24 de ore din 24 în fiecare zi.
Prin
găzduirea Institutului cultural-misionar Trinitas, Mănăstirea Golia a devenit
astăzi un important centru de spiritualitate şi cultură ortodoxă. Website-urile
http://www.trinitas.ro/ şi http://www.golia.ro/ oferă informaţii bogate despre Institutul Trinitas şi
despre Mănăstirea Golia.
Intre 1943 - 1947 la Golia, au avut loc lucrari de
restaurare, biserica manastirii fiind redeschisa dupa aceasta data. In 1955, in
doua incaperi de pe latura de est a incintei, a fost inaugurat Muzeul
“Creanga”, cu materiale documentare privind marele scriitor care a fost diacon
al bisericii manastirii.
Memoria locului:
· Legenda
spune că boierul Ion Golăe ar fi zidit biserica aceasta pentru a o cuceri pe
Ana, o frumoasă orfană care jurase că nu se va căsători decât cu acela capabil
să construiască un adăpost viabil contra frecventelor atacuri ale vecinilor.
Într-unul din aceste nefericite momente, părinţii săi fuseseră ucişi, ea
scăpând numai după ce se ascundea sub o lespede de mormânt. Prin urmare logofătul „... a purces să ridice zid
înalt cu turn, din care să se vadă dincotro vine pericolul. Şi ca să se
micşoreze primejdia profanării locului a ridicat acolo şi o bisericuţă de
piatră, pe care mai apoi Vasile Vodă a cuprins-o între zidurile ctitoriei
sale...”..
· În
1687, mănăstirea era incendiată de oştile polone conduse de Ian Sobieski.
· Turnul
mănăstirii servea drept închisoare ocazională pe la 1705, ca loc de adăpost în
timpul ciumei din 1819, dar şi în vremea asediului întreprins în 1821 de
trupele lui Alexandru Ipsilanti .
· În
partea de vest a ansamblului se păstrează vechea „casă de apă”, de la mijlocul
secolului XVIII. Debitului apei crescând semnificativ în timpul lui Grigore
Ghica(1766), - când se captau, cu ajutorul unor conducte de ceramică, noi
izvoare din jurul Iaşilor - cişmeaua mănăstirii era scoasă în stradă(1768). În
„casa de apă” exista un filtru din care lichidul se vărsa într-un bazin,
printr-o gură mare de leu, iar de acolo în rezervorul din faţa cişmelei, de
unde se distribuia în oraş.
· În
interiorul bisericii au fost îngropate, provizoriu, viscerele şi creierul
cneazului Grigori Aleksandrovici Potemkin (1739-1791), mort în apropiere de
Iaşi.
· Deşi
locul nu a fost descoperit încă, se ştie că în biserică a fost înhumat Iacov,
iniţial patriarh la Constantinopol, apoi refugiat în Moldova. Este găzduit la
Golia, unde ajunge egumen. Oficiază aici căsătoria lui Constantin Duca Vodă cu
Maria Brâncoveanu (1693) şi a lui Antioh Cantemir cu Catrina, fiica marelui
logofăt Dumitrache Ceaurul (1696). Moare în 1698.
· În
1711, Golia este vizitată de ţarul Petru I al Rusiei, care apreciază frumuseţea
aşezământului.
· La
5 februarie 1842, Golia găzduia ceremonia înmormântării fostului domnitor lui
Ioniţă Sandu Sturdza, înhumarea având însă loc la Bărboi, ctitoria Sturzeştilor
.
· În
turnul Goliei se înfiinţa un post de pompieri(1859), care prelua sarcina de a
supraveghea oraşul de la cei opt clopotari din turnul biserii Trei Ierarhi:
„...s-a instalat la 1859 un post de pojarnici, care veghea asupra focurilor ce
se întâmplau în oraş, şi la caz de primejdie nu numai că se suna din trivoga de
alarmă, dar se trăgea şi clopotul cel mare...” .
·
În
casa parohială a locuit(1866-1872) şi diaconul Ion Creangă(Ion Arhip et al: 61)
care, la începutul anilor 1870, se lega de memoria locului printr-un gest hilar
şi neobişnuit în universul monastic: trasul cu puşca în ciori!!!.
· Se
spune că la Golia ar fi existat un ospiciu încă de timpuriu, legându-se de
legenda creată în jurul unei icoane lângă care s-ar fi vindecat miraculos
ctitorul de la 1660, Ştefăniţă Lupu.După secularizarea averilor mănăstireşti,
în colţul sud-estic al Goliei se înfiinţează un ospiciu pentru alienaţi mintali
(ţinuţi în lanţuri, fără asistenţă medicală), păstrat aici până în 1905, când
este mutat la Socola. La 1870, incinta Golei găzduia o cazarmă(Caproşu: 205)
pentru ca apoi, în 1911, să se facă modificări pentru a se aduce aici
depozitele Arhivelor Statului.