<!-- /* Font Definitions */ @font-face

Mănăstirea Hlincea

Confesiune: ortodoxă

Hram: Sfântul Gheorghe, 23 aprilie

Ctitor: Maria, fiica voievodului Petru Şchiopul

Tip:călugări

Datare: secolul XVI

Ţara: România

Localizare: sat Hlincea(com.Ciurea) , 707083,, judeţul Iaşi

Acces: din Iasi spre sud, pe DJ248/ str. Nicolina, 3 km, stanga pe DC29 3 km

Mănăstirea Hlincea este o mănăstire de călugări amplasată la ieşirea din municipiul Iaşi, la 4 km sud-vest, în localitatea Hlincea (din comuna Ciurea), într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetăţuia.

Ea datează de la sfârşitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domniţei Maria, fiica lui Petru Şchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 şi 1582-1591) şi a soţului ei, spătarul de origine greacă Zottu Tzigara.

Mănăstirea Hlincea se află la o distanţă de circa 3 km spre sud-vest de Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, pe marginea liniei de cale ferată Iaşi-Vaslui şi a râului Nicolina.

Ansamblul Mănăstirii Hlincea a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004, având codul de clasificare IS-II-a-A-04180 şi fiind alcătuit din următoarele 4 obiective:

• Biserica "Sf. Gheorghe" - datând din jurul anului 1587, cu transformări      din 1659-1660, având codul IS-II-m-A-04180.01
• Ruinele chiliilor -      datând din secolul al XVI-lea, având codul IS-II-m-A-04180.02
• Turnul clopotniţă -      datând din secolul al XVII-lea, având codul IS-II-m-A-04180.03
• Zidul de incintă -      datând din secolul al XVII-lea, având codul IS-II-m-A-04180.04

Acces: Este situata la 4 km sud-vest de orasul Iasi. Poate fi folosit pentru transport troleibuzul 43, autobuzul 9 sau tramvaiul 9.

Este situata la vest de municipiul Iasi unde se ajunge cu troleibuzul 43 pana la statia Cetatuia. Se traverseaza soseaua, se merge inapoi cam 50 m si se continua in stanga pe un drum la inceput pavat, apoi asfaltat, care urca pe langa padurea ce ramane in dreapta, ca aproape de manastire sa intalnim o plantatie de meri. Dupa 2 km de la troleibuz ajungem in incinta manastirii, trecand prin gangul turnului clopotnita aflat la 40 m sud de biserica. Din manastire mergand pe coama dealului spre vest, se ajunge dupa 3,5-4 km la manastirea Hlincea si tot cam dupa 4 km spre sud-est la manastirea Tarata.

sau

se foloseşte troleibuzul, se merge până la pod, apoi pe şoseaua de sub Cetăţuia până la Uzina de Utilaj Greu şi în continuare pe drumul pietruit. Dacă privim spre vest, în vale se vede combinatul, după care pe dealul ce continuă se vede satul Horpaz. Intrarea în incintă se face pe sub turnul din vest, care se află la 15 m de biserică.

alte  trasee

Primul traseu va permite sa ajungeti cu masina, in 10 minute, pe drumul pornind de la pasarela Nicolina, din sudul municipiului Iasi.

Al doilea traseu, cel mai indicat, este o invitatie la drumetie, pornind cu piciorul de la Manastirea Cetatuia pe traseul marcat cu un patrat alb si o dunga verticala rosie. Drumul dureaza o jumatate de ora si se desfasoara de-a lungul culmii dealului Cetatuii, pe langa padurea de artari, pini si salcami, padure declarata zona de protectie silvica

Poate fi folosit pentru transport troleibuzul 43, autobuzul 9 sau tramvaiul 9.

In complexul manastiresc distingem:

· Biserica,

· Turnul clopotnita,

· Baia,

· casa domneasca,

· staretia si sala gotica,

· staretia actuala cu birourile,

· trapeza, bucataria,

· chiliile calugarilor si foisorul,

· zidul de incinta cu metereze..

Istoric

Mănăstirea Hlincea a fost înălţată pe hotarul oraşului Iaşi, având drept ctitori pe domniţa Maria, fiica lui Petru Şchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 şi 1582-1591) şi pe soţul ei, Zottu Tzigara, fost spătar şi mare vistiernic, de origine grecească, din oraşul Ianina.

A fost inaltata pe varful unui deal cu rape de jur imprejur. Traditia spune ca inainte existase aici o mai veche biserica si cetatuie care erau legate printr-un tunel de curtea domneasca din Iasi, servind ca refugiu pentru cei asediati.

La anul 1574, mănăstirea a fost închinată de către ctitori ca metoc al Mănăstiririi Dionisiu (Dionisiate) din Sfântul Munte Athos. Domniţa Maria s-a întors în Moldova în august 1616, în timpul domniei vărului său, Radu Mihnea (1616-1619), şi a regăsit „mănăstirea noastră de la Hlincea pustie şi toate satele răshirate şi pustiite, căci de la mănăstire de la Dionisiiate, călugării n-au mai venit, nici au mai purtat de metoh şi de sate, ci au lăsat tot de s-au pustiit". Ea a luat măsuri de restaurare a mănăstirii (care nu au dat roade) şi a făcut-o metoc al Mănăstirii Galata din Iaşi (ctitorie a lui Petru Şchiopul), care la rândul ei era închinată (din 1619) Patriarhiei de la Ierusalim.

În ziua de 8 septembrie 1591, domnitorul Petru Şchiopul a părăsit Ţara Moldovei, împreună cu doamna Maria, fiica sa şi soţul acesteia, Zottu Tzigara.

La începutul veacului al XVII-lea, Mănăstirea Hlincea a început să se ruineze din cauza faptului că Mănăstirea de la Dionisiate nu a mai trimis călugări şi nu s-a îngrijit de mănăstire, lăsând-o pustie.

Domnitorul Miron Barnovschi-Movilă al Moldovei (1626-1629, 1633) a întărit la 17 ianuarie 1626 prin însemne de hotar stăpânirea Mănăstirii Hlincea asupra terenului din jur.

Lucrări importante de restaurare au avut loc în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), care a ridicat turla bisericii aflate deasupra naosului şi a construit chilii pentru călugări, trapeza, pivniţe de piatră, zidul de incintă, cu turn şi ceardac mare deasupra porţii.

El a închinat mănăstirea la Arghirocastro de la Adrianopole (mănăstire grecească din Rumelia, astăzi pe teritoriul Turciei europene, numele actual al Adrianopolei fiind Edirne).

În mai 1653, cazacii lui Timuş Hmelniţchi au jefuit biserica, au distrus odoarele şi i-au torturat pe călugări.

În jurul anului 1660, fiul domnitorului, Ştefăniţă Lupu, la rândul lui domn al Moldovei (1659-1661), s-a îngrijit pe cheltuiala sa de pictarea interioară a bisericii, apelând la aceeaşi meşteri zugravi care au pictat şi biserica Mănăstirii Golia.

Domnitorul Gheorghe Duca (1668-1672) a pus Mănăstirea Hlincea sub ascultarea Mănăstirii Cetăţuia (ctitorită de el şi sfinţită la 29 iunie 1672), rămânând multă vreme ca metoc al acesteia din urmă (până în anul 1990). Dupa ce a vazut-o terminata a dotat-o cu multe odoare si vesminte scumpe, dintre acestea mai pastrandu-se numai orarul din catifea rosie lucrat in fir de aur si argint de Anastasia Doamna, sotia sa.

În schimbul Hlincei, el oferea mănăstirii greceşti Biserica Zlataust, zidită rapid în 1682.

În timpul războiului ruso-turco-austriac (1788-1792), precum şi între anii 1806-1812, mănăstirile Cetăţuia şi Hlincea au fost transformate în spitale militare.

De asemenea, în vremea holerei celei mari din anul 1848, Mănăstirea Hlincea a fost folosită ca lazaret pentru bolnavi.

În anul 1854, viitorul episcop Melchisedec Ştefănescu găsea mănăstirea într-o stare deplorabilă, cu acoperişul spart şi chiliile ruinate.

În anul 1908, Comisiunea Monumentelor Istorice a efectuat o serie de lucrări de restaurare care au reabilitat lăcaşul degradat. Mănăstirea Hlincea a fost închisă ca urmare a Decretului 410/1959, când s-au închis mai multe mănăstiri din România. Biserica mănăstirii a devenit biserică parohială a satului Hlincea.

Avariată în cutremurul din 4 martie 1977, biserica a fost supusă unui amplu proces de consolidare şi restaurare din iniţiativa IPS Teoctist Arăpaşu, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei.

Astfel, în perioada 1980-1984, au fost reparate zidul din incintă şi clădirea chiliilor.

Schitul Hlincea a fost redeschis în anul 1990, după căderea regimului comunist, fiind aduşi călugări de la Mănăstirea Horaiţa, în frunte cu ieromonahul Metodie Oprică, care a fost numit stareţ.

În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei a scos Schitul Hlincea de sub administrarea Mănăstirii Cetăţuia şi l-a ridicat la rangul de mănăstire cu o autonomie administrativă proprie.

În anii următori, s-au realizat, prin râvna călugărilor, ample lucrări de restaurare şi construire de noi chilii.

Între anii 1995-1998, cu binecuvântarea IPS Daniel şi cu îngrijirea protosinghelului Metodie Oprică - stareţul mănăstirii, s-a construit o clădire modernă cu etaj care are rolul de a adăposti chiliile monahilor, bucătăria şi trapeza.

Mult timp, drumul de acces la mănăstire era un drum de pământ, nemodernizat, dar în vara anului 2003, el a fost asfaltat pe o porţiune de circa 3 kilometri.

Descriere

Este o constructie din zid, in plan trilobat.

A pastrat cunoscuta impartire a spatiului in altar, naos, pronaos si pridvor.

Altarul este luminat de trei ferestre, una centrala la rasarit si cate una in dreapta si stanga acesteia.

Catapeteasma din lemn, ornamentata cu o frumoasa sculptura, se inalta pana la bolta.

Naosul este luminat de cate trei ferestre pe fiecare absida. Este delimitat de pronaos, prin arcadele sprijinite pe coloane puternice, octogonale cu capitele patrate ornamentate sculptural. Pe naos se afla o turla mare, deschisa octogonal, luminata de patru ferestre.

Pronaosul este luminat de cate doua ferestre la sud si la nord. Are o turla la exterior octogonala, luminata de patru ferestre.

Din pridvor se intra in pronaos printr-o usa masiva de stejar, asigurata si cu un grilaj metalic.

La intrarea in pronaos, pe dreapta, este reinhumat Domnul Moldovei Gheorghe Duca, ctitorul manastirii si inmormantata Maria, fiica sa.

Pe stanga este inmormantat Saul, fratele lui Gheorghe Duca.

Pridvorul inchis este luminat de doua ferestre mari, asezate pe zidul de vest.

Intrarea se face prin sud, pe o usa foarte masiva din stejar, intr-un canat, sculptata. Zidurile din pridvor sunt captusite cu frumoase lambriuri din lemn, sculptate de catre I. Constantinescu cu fii.

Pardoseala bisericii este din marmura.

Fatada bisericii este impartita in doua de un brau de piatra format din trei suluri rasucite din loc in loc si fixat pe o banda de piatra alba decorata cu rozete si frunze de stejar cioplite in relief. Fatadele au stalpi contraforti si ocnite moldovenesti mari si mici.

In jurul bisericii sunt trotuare largi, betonate. Biserica, amplasata in mijlocul incintei, este monumentul principal al intregului complex.

Pictura

Pictorii care au lucrat-o au stapanit serios arta compozitionala, dar si a imaginii omului. Au fixat in desen, culoare, forme, atitudini si manifestari foarte variate.

Ei sunt fratii Mihai si Gheorghe Dima, aromani originari din Turcia, localitatea Enina, chemati de Gheorghe Duca.

In documentele istorice se mai pomeneste si de pictori localnici ca Nicolae zugravul cel batran, Stefan zugravul si altii.

In conca altarului sunt pictati, Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate pe tron strajuita de doi ingeri, impartasirea Apostolilor, Sfintii Ierarhi Nicolae, Spiridon, Grigore Teologul, Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, Atanasie cel Mare, Chirii si altii, Viata si Martirajul Sfantului Ioan Botezatorul; 23 de scene din Acatistul Maicii Domnului.

In naos pe calota cupolei centrale: Domnul Iisus Hristos cu evanghelia in mana stanga inconjurat de Heruvimi, Serafimi si cete de ingeri.

Urmeaza: Pregatirea scaunului de judecata, invierea, Nasterea, Botezul, Schimbarea la Fata, intampinarea Domnului si alte scene biblice din viata Mantuitorului'. an pronaos este pictata Maica Domnului cu Pruncul Iisus inconjurata de Serafimi si Heruvimi, Trei sinoade, Sinaxa-rul, sfinti mucenici si cuviosi, precum si tabloul votiv al ctitorului cu familia.

In pridvor sunt pictate scenele: Judecata de Apoi, Arborele lui lesei, Filozofii antici, Facerea lumii, imparatia mortii, scara Sfantului Ioan Klimax

Biserica Mănăstirii Hlincea

Biserica Mănăstirii Hlincea impune prin proporţiile sale armonioase, graţioase chiar. Ea se înalţă în mijlocul unei incinte spaţioase, în formă de patrulater , cu latura de circa 60 de metri, înconjurată de ziduri înalte de 4 metri, sprijinite în partea de vest de contraforturi puternice.

În incinta mănăstirii se pătrundea iniţial printr-o intrare boltită, aflată pe latura de vest, peste care se ridică o construcţie de cărămidă, şi pe sub turnul clopotniţă, aplasat pe latura nordică. Astăzi intrarea se face numai prin partea de vest, turnul clopotniţă făcând legătura cu un cimitir.

Biserica Mănăstirii Hlincea este construită în plan triconc, cu turlă pe naos, cu pereţii sprijiniţi de patru contraforturi în trepte, dispuşi, doi câte doi, la o oarecare distanţă de absidele laterale. Există în această privinţă asemănări cu planul bisericii de la Aroneanu.

Zidurile bisericii au 1 metru grosime.

Biserica construita din piatra si caramida, are un pridvor deschis ca al bisericii lui Petru Rares. Planul bisericii este treflat cu absidele laterale mici.

Peretii bisericii sunt inalti si sustinuti in exterior de patru contraforti in trepte, amplasati doi cate doi, atingand doua treimi din inaltimea zidurilor.

Biserica este o construcţie masivă în formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos.

Pridvorul bisericii este deschis, fiind format din trei arcade largi, susţinute de coloane rotunde , două lateral (în dreapta şi stânga) şi două în spate şi de secţiune pătrată la colţuri. El a fost închis cu geamuri.Cu timpul, pridvorul a fost închis cu geamuri, lăsându-se intrarea prin vest.

Din pridvor se trece în pronaos, care este despărţit de naos prin trei arcade sprijinite pe două coloane. Pridvorul are pardoseala din beton.

Intrarea in pronaos se face pe o usa scunda si stramta, incadrata cu doua caneluri, care se termina in arc frant, iar pronaosul este despartit de naos prin trei arcade sprijinite prin doua coloane. Pronaosul este luminat de câte o fereastră la sud şi nord.

Altarul este circular, cu tavan boltit luminat de o singura fereastra mare la răsărit.

Catapeteasma este veche, din lemn de tei, ornamentată deasupra uşilor cu sculptură aplicată.

Naosul are absidele largi, dar puţin pronunţate, pe fiecare absidă fiind câte o fereastră. Este delimitat de pronaos prin două coloane laterale, care susţin zidul ce coboară de la boltă. Deasupra naosului este turlă deschisă circulară, luminată de patru ferestre.

Ferestrele, din lemn, se termină în arc şi au două rânduri de geamuri.

Uşa de intrare în pronaos este masivă, într-un canat, din stejar sculptat, întărită metalic.

Pardoseala în biserică este din parchet, pus după 1990.

Pictura Mănăstirii Hlincea a fost lucrată în frescă între anii 1659-1661, în timpul domniei lui Ştefăniţă Lupu, de către pictorul Ioan Matei. Ea are o deosebită valoare istorică şi artistică. Desi s-ar parea ca pictorul care a pictat la Hlincea a fost un grec, totusi trebuie remarcate motivele populare originale cu care el si ajutoarele sale, probabil moldoveni, au impodobit chenarele si arcurile nartexului.

Ca si la celelate biserici, si pictura bisericii Manastirii Hlincea cuprinde atat scene sacre, cat si istorice. Din primul grup fac parte scenele din viata lui Iisus Hristos, a Maicii Domnului, ale Sfintilor, Proorocilor, Sinoadelor Ecumenice, Apostolilor, iar din al doilea grup fac parte portretele ctitorilor etc.

În tabloul votiv de pe peretele de sud al naosului sunt pictaţi noii ctitori: Vasile Lupu, Ştefăniţă Lupu şi Doamna Ecaterina, îmbrăcaţi în costumele de ceremonie. Domnitorul ţine în mână un pergament şi o biserică în miniatură, Ştefăniţă are în mîna dreaptă o fâşie de pergament cu o inscripţie în greacă, iar în stânga o pungă, semn al ctitorului, ca şi Doamna Ecaterina.

Din pictura interioară se remarcă în mod deosebit figura arhanghelului Gavriil, precum şi seria de sfinţi militari: Mercurie, Nichita, Gheorghe, Dimitrie şi Teodor, care indică realele calităţi portretistice ale pictorului.

De asemenea, este de remarcat prezenţa emblemei imperiale bizantine - vulturul bicefal încoronat, zugrăvită într-o nişă de sub fereastra altarului, simbol ce trebuie pus în legătură cu visurile de mărire ale lui Vasile Lupu, cel "cu fire împărătească, mai mult decât domnească".

Se remarcă, de asemenea, motivele populare originale cu care sunt împodobite chenarele şi arcurile pronaosului.

Pictura din biserică, în care predomină tonurile culorilor verde-pal, roşu-brun şi roşu de minium, este o operă de artă care se impune prin realismul scenelor şi calitatea desenului. Prezintă totuşi urme de retuşări de mai târziu.

Patrimoniu

O nota aparte face iconostasul vechi, din secolul al XVIII-lea, de o certa valoare artistica de patrimoniu. El provine de la Manastirea Cetatuia, atunci cand, la sfarsitul secolului al XIX-lea, aici s-au realizat ample lucrari de reparatii.

Turnul Clopotnitei

Turnul Clopotnitei este la 40 m sud-est fata de biserica aflata in mijlocul incintei.

La nivelul drumului de straje a fost realizata o capcana in care putea cadea dusmanul in cazul ca ar fi escaladat zidul.

Intrarea din vest avea un pod mobil care se ridica cu ajutorul unei scripete. Baia.

Alecu Russo scria despre ea: in dreapta portii, langa zidul Cetatuiei despre Prut, este o zidarie de forma rotunda a carui bolta este o adevarata minunatie de eleganta si maiestrie. Lumina o primeste pe deasupra ca domul Pantheonului.

Casa domneasca, construita in partea nordica la mica distanta de zidul incintei, a fost resedinta de vara a lui Duca Voda cu familia. Acum, aici este muzeul manastirii.

Staretia si sala gotica sunt luminate de unsprezece ferestre asezate spre nord.

In axul principal al salii gotice sunt placati doi stalpi octogonali de piatra cu capitelele patrate si decorate fiecare cu un brau de torsada.

Pe acesti stalpi si pe consolele de piatra cioplita aplicata in pereti, se reazima opt nervuri care formeaza sase bolti de caramida in ogiva.

In aceasta sala a functionat renumita tipografie de limba greaca.

Partea vestica a cladirii este ocupata de vechea staretie.

Noua staretie se afla in corpul chiliilor din nordul incintei, cladire ce a fost construita in anii 1911-1912.

Iata ce aflam din placa memoriala fixata in zidul salii gotice: Manastirea Cetatuia zidita de Gheorghe Duca in 1669, fosta resedinta de vara a voievozilor si mitropolitilor Moldovei, adapost de lucru al Mitropolitului Dosoftei si invatatului Dimitrie Cantemir.

Avand o tipografie ajunsese in timpul din urma in stare de parasire in deosebi palatul Domnesc, Sala Gotica si gospodaria erau in completa ruina. Asa fiind prin staruinta iPS Dr. Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei, cladirile vechi au fost refacute de Comisiunea Monumentelor Istorice, inaugurandu-se cu deosebita solemnitate in octombrie 1911 de marele Rege Carol I venit la Iasi cu familia Regala pentru serbarea jubileului Universitatii, cu care prilej s-a pus temelia noilor chilii manastiresti.

La aceasta stralucita serbare la care au fost prezenti si delegatii Universitatilor straine sositi la Iasi pentru Jubileul Universitatii, a contribuit foarte mult aviatorul Aurel Vlaicu care a zburat pe aparatul inventat de el, plecand de la scoala normala « Vasile Lupu »peste Iasi si facand mai multe viraje in jurul dealului cu manastirea Cetatuia in admiratia invitatilor straini si a multimii poporului. A fost primul zbor de aviatie la Iasi.

Zidul de incinta construit din piatra, este inalt de 7 m si de 1,4 m grosime, prevazut cu metereze geminate* pentru armele de foc si arcuri, iar cele mai largi pentru tunuri.

La colturi sunt turnuri de aparare. Zidul inconjoara incinta. Incinta este foarte bine intretinuta.

Aleile betonate sunt strajuite de gard viu de Buxus, iar prin peluzele cu iarba deasa sunt trandafiri si arbori de tuia. Rolul cultural al manastirii.

Cu sprijinul material al Domnitorului Gheorghe Duca, manastirea a avut un rol important in raspandirea culturii crestine ortodoxe. Pentru comunitatile care se serveau de limba greaca, rolul cultural al manastirii Cetatuia a crescut dupa infiintarea tipografiei grecesti in 1682.

Tipografia a fost incredintata unor calugari romani in frunte cu Ieromonahul Mitrofan, ajuns episcop de Husi.

La Cetatuia au desfasurat o bogata activitate carturareasca Ioan Comen, Ieremia Cacavela, Cezarie Daponte, Mitropolitul Dosoftei si Dimitrie Cantemir.

In aceasta manastire au functionat scoli, iar biserica si incaperile manastirii au servit ca spital pentru raniti din marele razboi, in care armata noastra sub conducerea regelui Ferdinand I cel viteaz, a luptat cu mari jertfe pentru dezrobirea fratilor si intregirea neamului

Clopotniţa este construită la 20 m nord de biserică. Este o clădire din zid, cu gang de intrare (este a doua intrare în incintă) în formă pătrată şi acoperişul în formă de mitră arhierească. Este acoperită cu tablă.

În dreapta clopotniţei se află clădirea pentru chilii, care formează un dreptunghi cu o clădire construită după 1990 la vest de pridvor.

În stânga clopotniţei este o altă clădire din zid, cu parter şi etaj, acoperită cu tablă de aluminiu, construită în anii 1995-1997. Aici se află chiliile, trapeza şi bucătăria.