Mănăstirea Podgoria Copou

Confesiune: ortodoxă

Hram: Sfintii Atanasie si Chirii(18 ianuarie), Duminica Mironositelor

Tip: maici

Datare: 1638 

Ctitor: Vasile Lupu

Acces: din centru spre nord, pe str. Copou, apoi str. Dumbrava in incinta Gradinii Botanice; Ţara: România

Stareta: stavrofora Maria-Magdalena Vranceanu;

Adresa: str. Podgoriilor, nr. 1 cartierul Copou, Iasi

 

M_n_stirea_Podgoria_CopouMănăstirea Podgoria Copou (cunoscută şi ca bisericuţa dintre vii) este o mănăstire ortodoxă de maici, situată în mijlocul unor vii din Grădina Botanică din Iaşi.

 

Biserica a fost ctitorită în anul 1638 de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) într-un timp foarte scurt.

 

Accesul:

Din Piaţa Unirii sau Tg. Cucului, staţii aflate în centrul oraşului Iaşi, se circulă cu tramvaiele 1,4,8,13 sau cu troleibuzul 42, până la capăt unde se află Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad.

De aici se porneşte pe strada I.L. Caragiale, apoi la stânga pe strada Dumbrava Roşie şi se intră pe aleea principală în Gradina Botanică, mergându-se până la capătul ei, apoi la dreapta în vale, pe strada Podgoriilor, până în incinta actualei biserici de mir.

Alt drum de acces este de la Păcurari, prin piaţa veche, cu intrare în Gradina Botanică.

A treia cale este pe aleea Sadoveanu, spre zona turistică Breazu (unde se află şi un hotel), cu intrare la stânga (la circa 100 m de Muzeul Sadoveanu) printre vii, pe drum de piatră.

 

Biserica este construită pe dealul Copoului în zona podgoriilor înconjurată de plantaţiile experimentale ale Institutului Agronomic.

 

Istoric

Fondarea mănăstirii

Manastirea Copou, cunoscuta si ca Manastirea Podgoria Copou, isi are inceputurile in vremea lui Vasile Lupa, care, in anul 1683, ridica o micuta biserica din piatra, pe care o inchina Manastirii Caracalu din Muntele Athos.

 

În locul unde se află astăzi mănăstirea, era o moşie domnească unde a existat anterior o biserică de lemn.

În anul 1638, conform pisaniei în limba slavonă aflată deasupra peretelui dintre pridvor şi pronaos, voievodul Vasile Lupu a ctitorit în aceste locuri o biserică de piatră. Biserica aceasta a fost zidită înainte de construirea ctitoriei lui Vasile Lupu de la Mănăstirea Trei Ierarhi, fiind închinată Mănăstirii Caracalu de la Muntele Athos.

 

Există o legendă conform căreia în timpul unei invazii a tătarilor în Iaşi, Doamna Tudosca (Teodosia), soţia lui Vasile Lupu, a fugit în pădure şi s-a ascuns într-o scorbură de copac. Odată trecut pericolul, domnitorul şi-a căutat soţia pe aceste dealuri şi a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, Copou.

Voievodul a tăiat copacul scorburos şi, în semn de mulţumire că şi-a găsit soţia nevătămată, a hotărât zidirea unei mănăstiri.

 

Pisania în limba slavonă a fost tradusă de către episcopul Melchisedec Ştefănescu astfel:

  "Cu voinţa Tatălui, cu conlucrarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, iată eu rob stăpânului meu Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al Treimei închinător, Io Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnitor al Ţării Moldovei şi prea iubita Doamna noastră Teodosia şi cu prea iubiţii copii Ioan Voievod şi Maria şi Ruxanda, voi şi zidi această sfântă rugă în numele sfântului părintelui nostru Atanasie cel mare, Arhiepiscopul Alexandriei. În anul 7146 (=1638), Aprilie 30. Şi s-a sfinţit cu mâna preasfântului Patriarh Kiril".

 

După detronarea lui Vasile Lupu în anul 1653, biserica a fost arsă şi dărâmată, fiind reconstruită de mai multe ori în decursul timpului, astfel încât nu se mai recunoaşte nimic din stilul bisericii originare.

M_n_stirea_Podgoria_Copou2Pisania__n_limba_slavon__pus__de_voievodul_Vasile_Lupu M_n_stirea_Podgoria_Copou4 Pisania__n_limba_greac__din_partea_dreapt__a_bisericii__pus__de_Constantin_Duca__1702_ Pisania__n_limba_greac__din_partea_st_ng__a_bisericii__pus__de_egumenul_Serafim__1809

In anul 1702 biserica este restaurata, iar mai apoi pictata, in anul 1850.

Ajunsa biserica de mir, pana in anul 1960, astazi ea este inclusa in perimetrul Gradinii Botanice.

In anul 2001 biserica redevine manastire. Manastirea deja exista si folosea o biserica de lemn atunci cand Vasile Lupu a hotarat sa construiasca o biserica de piatra in 1638.

 

O pisanie de marmură albă, cu stema ţării, aflată pe un perete exterior al bisericii, conţine o inscripţie în limba greacă în care se spune că biserica a fost restaurată în anul 1702 de domnitorul Constantin Duca (1693-1695, 1700-1703).

Biserica a fost distrusa la sfarsitul secolului al XVII-lea, dar a fost rezidita de domnitorul Constantin Duca in 1702.

 

In urma adoptarii legii secularizarii averilor manastiresti in timpul lui Alexandru Ioan Cuza, in 1864 manastirea a fost desfiintata, biserica ei fiind insa folosita in continuare ca biserica de enorie.

Inscripţia a fost tradusă de acelaşi episcop Melchisedec astfel:

  "Înnoitu-s-au sfinţitul acest templu şi frumos reparat de prea strălucitul şi prea cinstitorul de Dumnezeu Io Constantin Duca Voievod, Domnul a toată Ţara Moldovei".

 

Pridvorul bisericii s-a adăugat după anul 1800.

 

Până în anul 1821 călugării ce populau Mănăstirea au fost greci.

 

În anul 1809, Serafim, egumenul Mănăstirii "Trei Ierarhi" a restaurat această biserică, fiind aşezată atunci o a treia pisanie. Pe atunci, de biserică se ocupau egumenii greci de la Mănăstirea Trei Ierarhi, care trimiteau aici călugări pentru a se îngriji de biserică.

 

În anul 1850 s-a realizat pictarea bisericii.

 

În decembrie 1863, ca urmare a adoptării legii secularizării averilor mănăstireşti închinate, mănăstirea a fost desfiinţată, biserica ei fiind însă folosită în continuare ca biserică de mir.

 

După anul 1960, biserica a fost inclusă în perimetrul Grădinii Botanice din Iaşi, cea mai întinsă din România la acel moment. Ca urmare a neglijării ei, biserica a început să se ruineze şi a necesitat ample lucrări de restaurare.

 

După anul 1960, biserica a fost inclusă în perimetrul Grădinii Botanice din Iaşi, cea mai întinsă din România la acel moment. Ca urmare a neglijării ei, biserica a început să se ruineze şi a necesitat ample lucrări de restaurare.

 

Între anii 1983-1986, prin stăruinţa preotului paroh Vasile Vaida, s-au efectuat lucrări de restaurare, consolidare în interior şi exterior, împodobire cu frescă, policandre şi mobilier (un nou cafas) prin contribuţia benevolă a credincioşilor şi cu sprijinul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei.

 

Pictura bisericii a fost realizată de către pictorii Vasile şi Violeta Carp din Bucureşti.

În tabloul votiv sunt reprezentaţi Vasile Lupu şi Doamna Tudosca.

 

A fost construită o casă parohială mare, cu mai multe încăperi, mansardă şi anexe gospodăreşti. Construcţia casei parohiale a fost executată de către IPROCHIM, prin bunăvoinţa prof.dr.ing. Dumitru Rădăuceanu. Ulterior, s-au îmbunătăţit căile de acces la biserică, fiind construită o alee betonată şi s-a sistematizat cimitirul. Ultimul paroh al Parohiei "Sf. Atanasie" - Podgoria Copou a fost pr. Teodor Mera.

 

Descriere

man0016155Este o construcţie din zid gros de 85 cm, în formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor închis.

Altarul este luminat de o fereastră la răsărit.

Catapeteasma este din lemn cu ornamente sculpturale aplicate.

 Absidele naosului sunt puţin pronunţate având fiecare câte o fereastră.

Delimitarea de pronaos se face prin doi stâlpi groşi implantaţi în zidurile laterale şi care se continuă cu arcada boiţei.

Pronaosul puţin spaţios are balcon pentru cor şi este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord.

Pe pronaos se află o turlă oarbă în formă pătrată care are funcţie de clopotniţă.

Pridvorul închis, construit mai târziu (după 1800), este luminat de câte o fereastră la sud şi nord; intrarea este prin vest pe uşa din lemn.

Intrarea în pronaos este dublată şi ea de o uşă masivă din lemn, originală, cu un zăvor gros metalic.

Deasupra uşii este pisania originală de piatră, scrisă în litere slavone, cu stema Moldovei în centru. Pisania este ţinută în mână de îngeri.

Toate ferestrele sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, cu vergele metalice între ele. Mobilierul este nou, din lemn, sculptat de sculptorul I. Constantinescu.

Pardoseala este din ciment, iar acoperişul, din tablă.

În incinta bisericii sunt alei betonate. La 50 m vest de biserică este vechea casă parohială, folosită acum de personalul monahal până la construirea altor clădiri pentru chilii.

man0016150 man0000165 M_n_stirea_Podgoria_Copou1 M_n_stirea_Podgoria_Copou3

Reactivarea mănăstirii

După aproape 150 de ani, la 20 aprilie 2001 (de sărbătoarea Duminicii Mironosiţelor), IPS Daniel Ciobotea, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a reactivat Mănăstirea "Sf. Atanasie" din Podgorii - Iaşi, ca mănăstire de călugăriţe, aparţinând de Mănăstirea Galata.

Reactivare a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (temei nr. 6544 din 28.10.1993) şi de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (temei nr. 2445/2001).

 

La 29 aprilie 2001 a avut loc slujba de reactivare a mănăstirii, săvârşită de un mare sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu IPS Daniel. Cu această ocazie, biserica a primit şi un al doilea hram, Duminica mironosiţelor.

 

Întreg patrimoniul Parohiei "Sf. Atanasie" - Podgoria Copou şi anume biserica, clădirile anexe, curtea, cimitirul şi terenurile obţinute prin Legea fondului funciar au trecut în proprietatea şi administrarea Mănăstirii "Sf. Atanasie" Podgoria Iaşi. Fosta parohie a fost rearondată având ca biserică parohială biserica din satul Cârlig, cu hramul "Sf. Prooroc Isaia".

Iniţial au venit aici trei monahii de la Mănăstirea Galata. Prima egumenă a fost numită maica rasoforă Teodora Vrânceanu (n. 1974).

În anii următori, casa parohială de lângă biserică a fost extinsă pentru a fi transformată într-un corp de chilii pentru călugăriţe. Pe lângă pravilă, maicile se mai ocupă cu lucrul în atelierele de broderie, croitorie şi pictură bisericească.

În aprilie 2009, la Mănăstirea Podgoria Copou trăiau paisprezece maici. Duhovnicul mănăstirii este protosinghelul Hrisostom Andrioaia.

Cimitirul

man0016154 Dimitrie_Mangeron2Morm_ntul_acad

Biserica se află în mijlocul unui cimitir în care sunt înmormântaţi printre alţii:

  • acad.prof.dr. Dimitrie Mangeron (1906-1991);
  • prof.dr. Mihai Todosia (1927-1995) - fost rector al Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi;
  • prof.dr.doc. Gheorghe Bădărău      (1915-1992) - membru al Academiei de Ştiinţe Medicale;
  • prof.dr.doc. Mihai Peiu -      renumit entomolog şi care a donat Muzeului Olteniei din Craiova o colecţie      de lepidoptere autohtone de 1.500 exemplare;
  • prof.dr. Costache Teşu -      profesor de pedologie şi rector al Universităţii Agronomice din Iaşi;
  • prof.dr. Mihai Cotruţ;
  • prof.dr. Eugenie Turenschi (1922-2009 ) - profesor de      botanică la Universitatea Agronomică din Iaşi;
  • Bogdan M. Sadoveanu      (1912-1920), fiul lui Mihail Sadoveanu etc.