Palatul Sturdza de la Cozmești

Palatul_Sturdza_de_la_Cozme_ti12Palatul Sturdza de la Cozmeşti este un palat construit în stil neogotic în anul 1816, de către vistiernicul Grigoraş Sturdza în satul Cozmeşti (comuna Stolniceni-Prăjescu, judeţul Iaşi).

Istoric

Începând din anul 1803, moşia din satul Cozmeşti (comuna Stolniceni-Prăjescu) apare menţionată în documente ca aparţinând vistiernicului Grigoraş Sturdza.

Palatul_Sturdza_de_la_Cozm22e_ti4 Palatul_Sturdza_de_la_Cozme_ti2 Palatul_Sturdza_de_la_Cozme_ti Palatul_Sturdza_de_la_Cozme_ti8

În anul 1816, acesta a construit aici, după planurile arhitectului Iosif Demesovici, un palat pe locul unor case boiereşti mai vechi.

De-a lungul timpului, palatul a suferit mai multe modificări.

Palatul_Sturdza_de_la_Cozme_ti10Mihail Sturdza (1794-1884), viitor domn al Moldovei în perioada 1834-1849, a ridicat un al doilea etaj al palatului. Acesta a murit la Paris, la vârsta de 90 de ani, lăsând în urma sa mai mulţi copii din căsătoriile sale. Copiii săi s-au certat pentru împărţirea averii uriaşePalatul_Sturdza_de_la_Cozme_ti6 lăsate de fostul domnitor, care cuprindea şi moşia Cozmeşti.

Moşia Cozmeşti a fost moştenită în anul 1884 de către Grigore M. Sturdza (1821-1901), fiul din prima căsătorie a lui Mihail Sturdza cu Elena Rosetti. Acesta era cunoscut sub porecla de "beizadea viţel", pentru că făcea exerciţii fizice ridicând pe umeri un viţel. A urmat studii la şcolile de la Paris şi Berlin, apoi a participat la Războiul Crimeii (1853-1856), în calitate de general turc, sub numele de Muhlis Paşa.

După ce a încercat să devină domnitor al Moldovei, candidând în anul 1859 împotriva propriului tată, el a îndeplinit după răsturnarea lui Cuza în anul 1866 funcţiile de deputat şi senator în Parlamentul României. Alături de moşia Cozmeşti, el a moştenit şi moşia Cristeşti.

În prezent, Palatul de la Cozmeşti găzduieşte Centrul de orientare, calificare şi plasare a tinerilor peste 18 ani proveniţi din centrele de plasament în vederea integrării socio-profesionale.

       




Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cozmești

Biserica_din_Cozme_ti4Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din Cozmești este o biserică construită în anul 1459 în satul Cozmești din comuna Stolniceni-Prăjescu (județul Iași).

Biserica se află în în cimitirul aflat în partea de sud-vest a satului, lângă Palatul Sturdza.

Istoric

Biserica "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Cozmești a fost construită în anul 1459, după cum susține Mihai Costăchescu în "Marele Dicționar Geografic Român", vol. II (Ed. Cartea Românească, București, 1899), pag. 671.

După cum afirmă și unii localnici mai în vârstă, care au participat la diversele reparații ale bisericii, ar exista o inscripție (pisanie) la intrarea în biserică, care menționa anul 1459. Inscripția ar fi fost acoperită de mortar de către constructori .

 

Inițial, localitatea se numea Șendrești, lucru demonstrat de un hrisov din 4 aprilie 1502, când Ștefan cel Mare a întărit lui Cristea și surorii sale Nastea, "satul Șendrești, numit acum Cozmești, cu loc de moară pe Siret".

Respectivul hrisov se află astăzi în "Catalogul documentelor moldovenești", Arhiva Centrală din București, vol.1.

 

Conform tradiției orale, biserica ar fi fost construită de către oșteanul Giurgiu Cozmescu (sau Cozma), proprietarul moșiei Șendrești. Acesta ar fi fost înmormântat în biserică.

 

Biserica a fost renovată de mai multe ori în decursul existenței sale.

În 1934 pictorul Ioan Doroftei din Fălticeni a refăcut pictura interioară. În anul 1956, a fost înlocuit acoperișul vechi de draniță cu unul de tablă albă, pe cheltuiala credincioșilor și cu purtarea de grijă a parohului Gheorghe Atanasiu.

 

Arhitectura bisericii

Biserica "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Cozmești are formă de navă, având următoarele dimensiuni: lungimea - 24 m, lățimea - 8,5 m, înălțimea - 12 m și grosimea zidurilor - 1,30 m.

Edificiul este construit din cărămidă și piatră.

Biserica este compartimentată în pronaos, naos și altar și este luminată prin 5 ferestre.

Pardoseala este din mozaic, iar cea din altar din lemn de brad.

Catapeteasma are cinci rânduri de icoane, cu ornamente decorative în formă de frânghii răsucite cu ramuri și frunze.

Cozmesti

Localiatea Cozmeşti se află situată in partea de NE a tarii, in judeţul Iasi, pe valea râului Siret la 10 km pe drumul naţional ce leaga localităţile Paşcani şi Roman.

Accesul se poate face pe calea ferata Paşcani - Roman cu coborâre în staţia Muncel. Sau pe sosea pe drumul judeţean la Paşcani Mircesti

In faza sa iniţială de existentă, satul avea un alt amplasament, in partea de sud-vest a localităţii de azi, lângă calea ferată construită între timp, în locul numit "La Balta". Pentru ca era o zona lipsită de apa potabilă, dar şi inundabilă, când veneau apele de la pădure, locuitorii s-au strămutat treptat pe actualul amplasament, ultimii, în urma reformei agrare din 1864.

Prima menţiune documentară a localităţii, sub numele actual de Cozmesti datează de la 4 aprilie 1502, când Ştefan cel Mare întăreşte lui Cristea şi surorii sale Nastea, "satul Sendreşti, numit acum Cozmesti, cu loc de moara pe Şiret.  Acest document se găseşte în "Catalogul documentelor moldoveneşti", Arhiva Centrală din Bucureşti, vol.l.

Deci, aşa cum reiese clar din document, satul Cozmesti se numea înainte de 1502 Sendresti, fără a se preciza de când data acesta. Cert este că, vechimea sa este cel puţin de secol XV. Se pare că satul şi-a luat numele de Sendrea de la Sandru, tatăl lui Cozma Sandrovici, iar de la acesta numele de Cozmesti.

Un boier cu numele de Sandru apare menţionat in divanul domnesc, in anul 1408. Fiul acestuia, Cozma Sandrovici şi el boier de divan, este menţionat prima oară în documente în anul 1414, la 2 august, pentru a deceda in 1457, anul venirii lui Ştefan cel Mare pe tronul Moldovei. Apoi, satul Cozmesti a fost dăruit lui Giurgiu Cozmescu şi fiicei sale Stana, "cu uric de la Ştefan cel Mare", aşa cum reiese din uricul din 13 iulie 1569, dat de Bogdan Lapusneanu (1568-1572). Bătrânii satului păstrează tradiţia ca numele localităţii ar proveni de la un oştean al lui Ştefan cel Mare, pe nume Cozma, care a fost rănit în Bătălia de la Scheia din 1485, cu pretendentul Hronot şi care a primit pentru faptele sale de la domnitor o moşie, din care făcea parte şi satul Cozmesti.

Tradiţia orală spune că şi biserica a fost construită de acest oştean, unde ar fi fost şi înmormântat.

M. Costachescu, în "Marele Dicţionar Geografic Roman", voi II, Bucuouresti, 1899, pag. 671, susţine că biserica din localitate a fost ridicată anterior acestei bătălii, în anul 1459. Localnicii mai in vârsta, care au participat la diversele reparaţii ale bisericii, susţin că la intrarea in lăcaşul de cult exista o inscripţie, in fapt pisania, care menţiona anul 1459, inscripţie acoperita de mortar de către constructori.

Analizând toate aceste date, este mai probabil că denumirea satului Cozmesti vine de la Giurgiu Cozmescu şi nu de la Cozma Sandrovici, care a murit în anul venirii lui Ştefan pe tronul Moldovei. Există unele păreri în randul istoricilor potrivit cărora şi vestitul loc numit "Direptate", menţionat de Grigore Ureche, unde Ştefan, dar şi alţi domni au fost "unşi", ar putea fi in aceasta zona si nu undeva pe lângă cetatea Suceava. Aşa s-ar explica construirea bisericii de la Cozmesti de către voievod chiar la începuturile domniei sale. Explicaţia pare plauzibilă, ţinând cont că şi înaintarea acestuia, când a venit să ia domnia, s-a făcut dinspre Tara Romaneasca, pe valea Şiretului.

Uricul din 18 martie 1528, dat de Petru Rares, prin care acesta întărea boierului Luca Direptate şi surorii sale Anusca, "satele Mirceşti si Cozmesti pe Şiret", poate fi un alt argument în acest sens. M Costachescu susţine ca nu ar fi exclus ca acest Luca Direptate saşi aibă numele de la bunul său cu acelaşi nume, dar despre care nu se cunoaşte nimic. Nicolae Iorga susţine că locul se numea "Direptate" pentru că acolo se ucideau condamnaţii la moarte.

De-a lungul Evului Mediu, satul Cozmeşti mai este menţionat în documente de pe vremea lui Bogdan Lăpuşneanu, în 1569, leremia Movilă, în 1598 şi 1599. La 8 aprilie 1617, Radu Mihnea, apreciind serviciile aduse de Nicoara Prajescu, îi întoarce acestuia moşiile confiscate de Ştefan Tomşa, printre care sunt menţionate şi satele "Mircesti si Cozniesti, cu mori pe Şiret si jumătate din satul Purceleşti".

Apoi, mai este menţionat in timpul lui Ştefan Petriceicu la 1684, Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, care recrutează la Cozmeşti si alte patru localităţi din jur steaguri de lefegii, ca sa lupte contra lesilor in 1687.

Ion Neculce, in "Letopiseţul Tarii Mol-dovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat", menţionează că "leşii si  tătarii au ars multe curţi boiereşti în Cozmeşti, în Purceleşti si pe alte locuri multe".

Evenimentele se petreceau în al doilea an al domniei lui Constantin Cantemir (1685 -1693), adică în 1687. în secolul al XVIII-lea satul este menţionat la 1757, pe vremea domnitorului Constantin Racoviţă, pentru ca în anul 1803 să apară menţionat în proprietatea vistier-nicului Grigoraş Sturdza.

Acesta a ridicat la 1816, cu sprijinul arhitectului Iosif Demesovici, palatul moşiei, pe locul unor construcţii boiereşti mai vechi. Palatul actual a suferit de-a lungul timpului mai multe modificări, Mihail Sturdza (1794-1884) ridicându-i cel de-al doilea nivel.

Acesta din urmă era ruda cu Ioniţă Sandu Sturdza (1822-1828), primul domn pământean din Moldova după înlăturarea   regimului  fanariot, ce-i drept rudă indepartată.

El însuşi va fi domn al Moldovei, domn numit în baza Regulamentului Organic, între anii 1834-1849, fiind cel care a reprimat din faşă revoluţia de la 1848 din Moldova.

Va candida apoi la 1859, împreună cu fiul său Grigore la domnia Moldovei, când a fost ales până la urmă A.I. Cuza.

Mihail Sturdza a murit la Paris, la vârsta de 90 de ani, lăsând în urma sa mai mulţi copii din căsătoriile sale, care s-au certat pentru averea sa uriaşă, care cuprindea şi moşia Cozmeşti.

Din prima căsătorie, încheiată în 1817, cu Elena Rosetti, va avea doi fii.

In 1818 se naşte Dumitru iar în 1820 (1821) se naşte celălalt fiu, Grigore. La puţin timp, Sturdza se desparte de prima soţie pentru a se căsători cu Smaranda Vogoridi, luată din interes pentru avere, aşa cum remarca consulul Rusiei la Iaşi din acea perioadă. Lucru este credibil, dacă ţinem cont de tot ce se ştie astăzi despre firea acestuia.         

Cu aceasta noua soţie Mihail Sturdza va avea încă doi băieţi, morţi la 11 şi respectiv 17 ani şi o fata, domniţa Măria. Grigore, fiul din prima căsătorie, cunoscut sub de "beizadea vitei", pentru ca, asemeni lui Hercule, dorea să ţină pe umeri un bou, a fost un personaj de o inteligenţă remarcabilă, pe care a demonstrat-o la şcolile de la Paris şi Berlin, unde a învăţat.

A participat la Războiul Crimeii (1853-1856), în calitate de general turc, candidând apoi la domnia Moldovei în 1859, alături de tatăl său, spre disperarea acestuia. După 1866 a fost deputat şi senator în România constituţională, pentru ca la moartea tatălui său, în 1884, la Paris, să primească, printre altele, moşiile Cozmeşti şi Cristeşti.

Cadrul natural

Datorita pozitiei geografice, satul Cozmeşti are un climat continental destul de pronuntat, integrandu-se in tinutul climatic al dealurilor inalte. In afara de pozitia geografica si relief, clima vaii Siretului din sectorul Pascani tine si de alti factori, mai importanti fiind radiatia solara si circulatia generala a maselor de aer anticiclonale atlantice - si directia vaii Siretului ( N-S ), care canalizeaza curentii de aer. Cantitatea de radiatie solara, la nivelul solului este destul de ridicata, avand influenta deosebita asupra temperaturii aerului, valoarea medie fiind de 8,3 0C.

Circulatia generala a maselor de aer are impact asupra succesiunilor starilor de vreme si asupra tipului de climat. Deasupra intregii Moldove predomina masele de aer temperat-continental care vin dinspre est si care aduc uscaciune, apoi masele de aer polar aducand racirea brusca a vremii, iar cele atlantice si mediteraneene aducand precipitatii.

Cantitatea medie de precipitatii variaza intre 600-700 mm anual. Intr-un an cad precipitatii cam 100-110 zile, in cea mai mare parte sub forma de ploaie.

Alte fenomene meteorologice, afectand agricultura, sunt : grindina - vara, iar toamna burnita de lunga durata, ceata, brumele timpurii si tarzii, si fenomenele de inghet, intre 11-20 octombrie cel mai timpuriu si intre 10-25 aprilie cel mai tarziu.

Datorita particularitatilor fizico-geografice, caracterul general al climatului in zona Pascani prezinta diferentieri care permit cel putin doua concluzii :

     - microclimatul de vale, localizat pe terasele inferioare ale raului Siret, caracterizat prin salturi mari de temperatura de la vara la iarna, dar si diurne. De mentionat frecvente inversiuni termice, ceturi, brume, umezeala relativ accentuata.

     - microclimatul de terasa si versanti insoriti, implica temperaturi medii anuale in jur de 8,5 0C, insolatie mai accentuata vara si umezeala relativ mai redusa decat in Lunca Siretului.

Apele de suprafata sunt reprezentate de raul Siret, de afluentii sai, de lacurile, iazurile si helesteele amenajate de om. Siretul, la o altitudine de 209 m fata de nivelul marii, se distinge printr-o vale, cu directia N-S, cu un grad inalt de meandrare si o panta medie de 0,5 m la km. Scurgerea medie anuala a Siretului la Lespezi este de 27,2 m3/s.

Vegetaţia este caracteristică zonelor de podiş. Pădurea ocupă suprafeţe restrânse în localitate, pe dealurile din apropiere, la Ciohorani, Bratesti, Muncel. Domină fagul, carpenul, gorunul, teiul, mesteacănul. Arbuştii au o dezvoltare restrânsă, fiind reprezentaţi prin alun, vornicel, dârmoz, corn, soc. Pajiştile sunt domiate de paiuşcă, pieptănăriţă, ovăzcior, trifoi. În locurile mlăştinoase creşte papura, rogozul, nufărul galben, lintiţa, săgeata apei.

Fauna este caracteristică pădurilor de fag din apropiere. Întâlnim astfel căprioara, mistreţul, vulpea, iepurele, la care se adaugă dihorul, popândăul, şoareci, etc. Dintre păsări: vrabia, sturzul, mierla, porumbelul sălbatic, graurul, uliul. Băltile din Lunca Siretului gazduiesc raţa sălbatica, gâsca sălbatică, bâtlanul, pescăruşul albastru şi numeroşi batracieni.

În apă vieţuiesc crapul, cleanul, linul, şalăul, carasul, roşioara.

Factorii pedoclimatici au favorizat formarea solurilor argiloiluviale podzolite ( vest ), iar pe şesul Siretului , soluri aluviale şi lăcovişti. Acestea din urmă apar în jurul izvoarelor şi meandrelor din albia majoră a Siretului. În stânga acestuia sunt soluri argiloiluviale cenuşii şi cernoziomuri levigate slab şi moderat, care oferă condiţii bune pentru culturile de grâu, porumb, sfeclă de zahăr, cartofi şi altele.