Palatul Cuza de la Ruginoasa

Palatul_de_la_Ruginoasa1Palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa este un palat construit în stil neogotic în anul 1804, care a aparţinut iniţial familiei Sturdza.

Actualmente este muzeu memorial dedicat Domnului Unirii.

Ansamblul Palatului lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004, la numărul 1484, având codul IS-II-a-B-04238 şi fiind format din 5 obiective:

· Palatul lui Alexandru Ioan Cuza - datând din anul 1862 şi având codul IS-II-m-B-04238.01

· Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - datând din anul 1813 şi având codul IS-II-m-B-04238.02

· Parcul - datând din anul 1813 şi având codul IS-II-m-B-04238.03

· Zidul de incintă - datând din anul 1813 şi având codul IS-II-m-B-04238.04

· Turnurile - datând din anul 1813 şi având codul IS-II-m-B-04238.05

· Mormântul pregătit pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza- datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi având codul IS-IV-m-B-04238.06.

Biserica_din_RuginoasaAlÎntins pe o suprafaţă totală de 14 hectare, ascuns după perdeaua de pomi de la marginea Drumului Naţional 28 Iaşi – Paşcani, Palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa impresionează prin măreţia stilurilor arhitecturale.

“Aproape de Targu-Frumos sunt incantatoarele domenii ale Ruginoasei. Calatorul, primind aici ospitalitatea uita necazele…El pare ca se trezeste transportat ca printr-un farmec intr-un castel descris de Walter Scott…”, scria, in 1837, C. Negruzzi referindu-sela una din cele mai frumoase cladiri din Moldova, timpurilor sale

Istoric

Proprietatea familiei Studza

La sfârşitul secolului al XVII-lea, familia boierească Sturdza a cumpărat moşia de la Ruginoasa de la Duca Vodă, stăpânind-o timp de aproape 200 de ani.

ruginoasa_palat_3 ruginoasa_palat_5 ruginoasa_palat_1 Palatul_de_la_Ruginoasa

La începutul secolului al XIX-lea, familia Sturdza stăpânea o moşie de 8.000 hectare la Ruginoasa.

În primul deceniu al secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1804, logofătul şi marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a construi o reşedinţă luxoasă pe locul vechii case boiereşti a strămoşilor săi,pentru care s-a folosit piatră de Repedea.

palatul_ruginoasa10 palatul_ruginoasa7 Palatul_de_la_Ruginoasa1 ruginoasa_parc_2

De asemenea, grădinarul german Mehler avea scopul de a amenaja în jurul palatului un parc cu alei străjuite de statui, bănci ascunse în labirinturi de verdeaţă şi chiar un iaz înconjurat de sălcii. Potrivit cu moda apuseana Mehler s-a ocupat de amenajarea unui frumos parc cu alei largi cu vegetatie exotica

Perioada în care a trăit acolo Săndulache Sturdza a fost una dintre cele mai frumoase; grădina era un adevărat rai în care vara se desfătau musafirii.

Castelul, îmbrăcat luxos pe dinăuntru cu mobilier scump, era mai tot timpul plin.

p1000304800x600xw0 p1000306800x600gp0 p1000308800x600wy1 palatul_ruginoasa

Însă urmaşii lui Săndulache Sturdza aveau să spulbere liniştea frumosului castel. Nepotul lui Săndulache, care purta acelaşi nume, a murit înjunghiat pe treptele castelului de amantul mamei sale vitrege, răpită în timpul unei lupte de Nicolae Rosetti Roznovanu, un boier înnebunit de farmecele Marghioliţei Sturdza. După consumarea acestei tragedii, care a stîrnit multă vîlvă în societatea Moldovei acelor vremuri, moşia şi castelul au fost ipotecate de ultimul propietar sturdzesc

p1000305800x600xm7 palatul_ruginoasa1 palatul_ruginoasa2 palatul_cuza_de_la_ruginoasa_3

Palatul de la Ruginoasa a fost construit de către Freiwald în stil neoclasic, propriu arhitecturii civile din Moldova acelor vremuri.

ruginoasa_biserica_3În anul 1811, Săndulache Sturdza a ridicat în spatele palatului, o biserică de conac, pe locul unde a fost anterior o biserică de lemn.

Acest lucru rezultă din pisania ce a fost aşezată la intrare şi care a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial.

ruginoasa_clopot ruginoasa_mormint_cuza p1000316800x600rr5 Palatul_de_la_Ruginoasa0

În mai 1837, prozatorul Costache Negruzzi descrie astfel palatul de la Ruginoasa în povestirea "Scrisoarea I (Primblare)" din volumul "Negru pe alb. Scrisori la un prieten":

"Aproape de Târgul-Frumos sunt încântătoarele domene a Ruginoasei. Călătorul primind aici ospitalitate, uita necazele unui supărător drum. El pare că se trezeşte transportat ca prin un farmec în un castel descris de Walter Scott, unde găseşte pe lângă mărirea feodalităţii, gospodăria Poloniei şi eleganţa Franţei; şi dacă vechii noştri boieri - sprijeni a patriei şi a tronului - ar fi avut idee de arta heraldică, negreşit n-ar fi uitat a scrie pe scutul lor deviza vechii Engliteri Dieu et mon droit."

Palatul_de_la_Ruginoasa2 Palatul_de_la_Ruginoasa3 ruginoasa_basorelief_cuza_poarta ruginoasa_stema_poarta  ruginoasa_placa_bratianu_poarta

Palatul a fost moştenit de către logofătul Costache Sturdza, fiul lui Săndulache şi văr al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849).

p1000324800x600eo3In perioada 1847-1855, logofătul, fiul lui Săndulache şi prim-ministru al lui Voda Mihai Sturza, vărul său,  l-a adus aici pe arhitectul Johann Brandel care a refăcut palatul în stil neogotic, stil păstrat şi astăzi, iar lucrările au fost finalizate în 1855.

Logofătul nu a apucat să locuiască prea mult aici, el mutându-se la Iaşi, capitala Moldovei, unde avea în proprietate mai multe case, precum şi unele moşii din împrejurimea oraşului. Costache Sturdza a ascuns-o la Palatul de la Ruginoasa pe soţia sa, Marghioliţa Ghika-Comăneşti, în care înflorise o pasiune pentru boierul Nicolae Roznovanu. Ea s-a aflat în paza fiului săi cel mare al lui Costache, Săndulache Sturdza, care purta numele bunicului.

În fruntea unei mici trupe de arnăuţi, boierului Roznovanu s-a îndreptat spre palat, i-a cumpărat pe paznicii lăsaţi acolo de boier, a pătruns în curte unde a fost întâmpinat de Săndulache Sturdza. Acesta a împuşcat un arnăut, dar un altul l-a omorât, înjunghiindu-l în inimă. Marghioliţa a fost dusă la Palatul Roznovanu de la Stânca (azi demolat), apoi cei doi amorezi au fugit în Bucovina, unde s-au căsătorit.

În aprilie 1857, vornicul Alexandru Sturdza, un alt fiu al lui Costache Sturdza, a făcut un împrumut de 60 mii de galbeni la Banca Moldovei, ipotecând palatul care fusese abandonat de la răpirea Marghioliţei şi era ameninţat de ruină, precum si mosia Ruginoasei cu 8000 ha. Neplătind împrumutul, banca l-a scos la licitaţie.

 

Clădirea, care păstrează si astăzi caracteristicile stilului neogotic, inspirat de romantismul german, are forma pătrată, cu un etaj, fiecare din cele patru faţade având aceleaşi elemente: peroane largi, balcoane sprijinite pe lespezi de piatră.

Asemănarea frapantă cu palatul de la Miclăuşeni, care e aproape de Ruginoasa, nu este întâmplătoare, acesta fiind construit de o altă ramură a familiei Sturdza. 

Palatul este o clădire de formă pătrată cu un etaj, având cele patru faţade aproape simetrice, cu peroane largi şi drepte şi balcoane pe toate laturile sprijinite pe lespezi de piatră.

Odinioară el avea şi patru turnuleţe, care nu s-au mai păstrat în zilele noastre.

Scara originala se pare ca era din marmura. Ea a fost in timp complet deteriorata, acum existand aceasta scara din lemn care respecta doar arhitectura (rampele) celei originale, nu si materialele si detaliile ornamentale.

Zidurile batranului palat au fost martore ale unor pasionate  si tragice povesti de dragoste. Una  a fost acea a cucoanei Marghiolita Comanesti, o femeie de o rara frumusete., sotia logofatului Costache Sturdza. Ea a fost protagonista unor aventuri galante la Constantinopol, Iasi si St. Petersburg, fiind adorata de poetul Al. Beldiman, de principele rus Mohanov si de Nicolae Rosetti Roznovanu. Frumusetea ei (i se spunea Ileana Cosanzeana...) l-a determinat pe Nicolae Roznovanu, un fost amorez , un don juan al timpului, sa adune un grup de arnauti si sa vina sa o rapeasca. Fiul lui Costache, tanarul Sandulache Sturza, alerteaza taranii din sat pentru a-si apara proprietatea si mama vitrega. In incaierarea care se incinge el este injunghiat in inima si moare chiar pe treptele palatului.

O alta poveste de dragoste a avut ca personaje pe Maria Moruzi-tanara vaduva a fiului mai mare al lui Al. I. Cuza –si Ionel Bratianu, proaspatul inginer de cai ferate intors de la studii de la Paris si aflat in stagiatura, pe linia Ruginoasei, din legatura carora s-au nascut marele istoric Gheorghe Bratianu.

Dramele petrecute la Ruginoasa au marcat memoria acestor locuri, care poarta inca, spun unii, povara unui vechi blestem. Totusi, pentru cei de astazi, Ruginoasa reprezinta un pios loc de pelerinaj,luminat de amintirea celui care a fost Alexandru Ioan Cuza, primul principe domnitor al Romaniei moderne, simbol viu al Unirii din 1859.

Aceasta pentru ca , asa cum spunea M. Kogalniceanu, cu prilejul inhumarii din 1873, “cata vreme va avea tara aceasta istorie, cea mai frumoasa pagina va ramane acea a lui Alexandru Ioan Cuza”.

Catre jumatatea veacului la Ruginoasa s-au intalnit tinerii revolutionari pasoptisti, iar mai tarziu unionistii, in frunte cu Kogalniceanu, Negruzzi, Alecsandri si altii.

Palat Domnesc

În anul 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Principatelor Unite a cumpărat la licitaţie palatul de la Banca Moldovei, dorind să-l transforme în reşedinţă de vară. El a depus la 13/25 ianuarie 1862 preţul de 52.011 galbeni, după cum confirmă Curtea de Întărituri, iar apoi actele de proprietate s-au încheiat la 16/28 aprilie 1862. Prima grijă a domnitorului a fost să renoveze integral palatul.

Deşi domnitorul a petrecut puţin timp la palat, aici a locuit soţia sa, Doamna Elena Cuza (1825-1909), care s-a ocupat de mobilarea şi decorarea lui, de grădină şi de acareturi. Ea a angajat meşteri pentru repararea clădirii şi grădinari germani pentru refacerea parcului din jurul castelului.

Chiar de la intrare, după ce străbat o alee largă, vizitatorii văd înălţîndu-se un castel ridicat în stilul gotic, ce aminteşte de romanele lui Walter Scott.

Scara centrală a fost construită din marmură, pereţii au fost tapetaţi cu mătase de la Paris, au fost construite şeminee şi s-au adus policandre scumpe.

Mobilierul a fost comandat în anul 1863 la Paris, actul de comandă păstrându-se astăzi la Biblioteca Academiei Române.

Palatul de la Ruginoasa a fost inaugurat oficial de către domnitorul Cuza, cu prilejul sărbătorilor de Paşti din aprilie 1864, când acesta a sosit aici împreună cu Al. I. Cantacuzino, Nicolae Pisoski şi Baligot de Beyne.

În septembrie 1864, el sosea din nou la palat, unde a rămas aproape o lună, după promulgarea Legii rurale din 14/26 august 1864, prin care au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol peste 400.000 de familii de ţărani, iar aproape alţi 60.000 de săteni au primit locuri de casă şi de grădină. El a fost aşteptat de 6.000 ţărani care au venit să-i mulţumească, fiind întâmpinat de şase bătrâni care l-au primit cu pâine şi sare, precum şi cu un berbec împodobit cu panglici tricolore. El şi-a continuat activitatea la palat în acea perioadă, făcând numiri de prefecţi şi luând măsuri pentru muncile agricole de toamnă.

Plecat în exil în anul 1866 după ce fusese obligat să abdice, domnitorul a continuat să se îngrijească de moşia de la Ruginoasa. El a arendat moşia în anul 1866 cu 5.000 galbeni pe an, pentru a face rost de bani cu care să se întreţină în exil.

În acelaşi timp, el a refuzat să preia un capital de 500.000 de franci, depuşi la Banca Rotschild de noua conducere din Principate.

Din corespondenta Doamnei Elena cu mama ei stim ca, dezamagita si insingurata, a vrut la un moment dat sa divorteze. A renuntat la aceasta idee atunci cand a vazut cu cata iubire si speranta era primit Cuza de poporani, cum veneau la poarta castelului sute de tarani cu tricolorul pe piept, cantand hora unirii si aclamandu-l pe domnitor, caruia i se adresau cu "Maria Ta" si "Mantuitorule"

Fara indoiala, in constiinta contemporanilor ca si in perspectiva istorica, Alexandru Ioan Cuza a fost si va ramane simbolul idealurilor de Unire a tarilor Romane, de independenta si propasire a neamului, de desprindere dintr-un feudalism anacronic si retrograd. Exilul lui (la 11 ferbuarie1866) a fost nedrept, iar la aflarea mortii sale (Cuza a murit in Germania, in hotelul Europa din Heidelberg) intreaga natiune a fost strabatuta de un fior dureros.

ruginoasa_clopotDin acel moment, pana la aducerea in tara a ramasitelor pamantesti si inmormantarea lor in curtea palatului de la Ruginoasa, clopotul de bronz ce se pastreaza aici cu sfintenie a batut neincetat. La funeraliile lui Cuza, cu mare jale au venit, pe jos, cu care si carute ori agatati de vagoanele trenurilor mii de tarani iesiti din iobagie.

Rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse la Ruginoasa, fiind înmormântate la 17/29 mai 1873 într-un cavou amenajat lângă biserică.

Osemintele domnitorului au fost strămutate de mai multe ori: în anul 1907 au fost puse în cripta amenajată în biserică, într-o cutie de argint aşezată într-un sicriu de stejar; în primăvara anului 1944 au fost scoase din biserică de către un soldat din Ruginoasa şi duse la Mănăstirea Curtea de Argeş; apoi, în anul 1946, au fost depuse în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, unde s-a amenajat o criptă.

După înmormântarea fostului domnitor, Elena Cuza a luat decizia de a se muta la Paris împreună cu cei doi fii şi cu Baligot de Beyne - fostul secretar al domnitorului, pentru a putea să le ofere copiilor săi o educaţie aleasă. Acolo, Alexandru, fiul cel mare, a urmat Facultatea de drept şi unele cursuri de istorie.

Baligot de Beyne a murit în 1882, iar apoi Elena Cuza s-a întors la Ruginoasa.

Cei doi fii ai domnitorului (din relaţia cu principesa Maria Obrenovici) au murit la scurtă vreme unul de celălalt. Dimitrie Cuza (1864-1888), fiul mai mic, s-a sinucis la Paris în anul 1888 din dragoste pentru o franţuzoaică de moravuri uşoare, corpul său neînsufleţit fiind adus la Ruginoasa de către Elena Cuza şi înmormântat la dreapta tatălui său.

Fiul mai mare, Alexandru Cuza, bolnav de miocardită severă, s-a căsătorit în 1889 cu Maria Moruzzi (1863-1921), fiica lui Alecu Moruzi şi a Adelei Sturdza şi a plecat în călătorie de nuntă la Madrid. Acolo s-a îmbolnăvit de ftizie şi şi-a făcut testamentul în favoarea soţiei sale, murind apoi la puţin timp în anul 1890. Cei doi soţi fuseseră căsătoriţi doar şase luni.

Noi proprietari

Alexandru Cuza a lăsat moşia de la Ruginoasa soţiei sale, Maria Moruzzi, strănepoată a domnitorului fanariot ce-l ucisese pe Ioniţă Cuza, un străbun de-al lui Alexandru Ioan Cuza.

Existând neînţelegeri cu nora sa, Doamna Elena Cuza a părăsit palatul şi s-a stabilit la Iaşi, unde a devenit membră fondatoare a Spitalului de copii "Caritatea", căruia i-a dăruit suma de 5.000 de lei, casele din Strada Romană şi o cotizaţie anuală de 25.000 de lei. Apoi s-a mutat în anul 1903 în oraşul Piatra Neamţ, unde a locuit într-o căsuţă modestă, dedicându-se operelor de binefacere.

După ce în castel s-a petrecut o crimă, o sinucidere şi o moarte departe de ţară, palatul a trecut în stăpînirea familiei Moruzzi, deoarece testamentul o favoriza pe Maria, soţia lui Alexandru A. Cuza.

În aceste condiţii, Elena Doamna a plecat la Piatra Neamţ, întrucît, din proprietară, devenise doar o tolerată la castel.

Maria Moruzzi a avut o idilă cu Ionel I.C. Brătianu, proaspăt inginer de căi ferate, întors de la studii de la Paris şi aflat în stagiatură la construcţia căii ferate Paşcani-Iaşi, fiul celui care îl detronase pe Cuza. Ea l-a invitat să locuiască în palatul de la Ruginoasa şi a rămas însărcinată cu acesta. Maria Moruzzi s-a căsătorit cu Brătianu în capela castelului, cei doi divorţând în aceeaşi zi ("căsătoria-divorţ de la Ruginoasa").

Din această legătură s-a născut la 3 februarie 1898, chiar în palat, un fiu, Gheorghe I. Brătianu (1898-1953), viitorul istoric.

Din această cauză, doamna Elena, "Sfînta", cum îi spuneau ţăranii din Ruginoasa, a plecat, spunîndu-şi ca nu va mai călca pragul acestui castel care pîngărise memoria fostului domnitor. Va muri in anul 1909 intr-o saracie lucie si este inmormantata in judetul Vaslui, in cavoul familiei Rosetti.

Maria Moruzzi s-a mutat la Iaşi, unde a locuit în Casa Pogor.

După moartea Mariei Moruzzi în anul 1921, palatul a fost donat prin testament Spitalului de copii "Caritatea".

O parte din mobilier a fost donat Muzeului Militar.

În anii următori, a început degradarea edificiului, care a fost accentuată de cel de-al doilea război mondial.

Întîmplările petrecute atunci au fost povestite pe larg de presa vremii, iar Ruginoasa a apărut în ziare sub numele de "Ruşinoasa".

Muzeu memorial

Palatul a fost grav avariat de luptele purtate în apropiere în al doilea război mondial, din el rămânând doar câteva ziduri de incintă şi bucăţi ruinate de pereţi.

El a fost reconstituit în perioada 1968-1978, fiind refăcut palatul propriu-zis, o parte din zidul de incintă şi doar un bastion în partea de nord-vest. S-a reuşit integrarea în ansamblul muzeistic a doar 13 ha din cele 27 ha pe care le avea iniţial domeniul, gradina in buna parte paraginita, o capela.

Bombardate si grav avariate in timpul celui de-al doilea razboi mondial, toate acestea au trecut apoi, timp de cateva decenii, printr-un trist proces de degradare.

Au fost deteriorate cu buna sau cu rea stiinta, au fost fie neglijate, fie pur si simplu vandalizate.

De la Epitropia Spitalului Caritatea palatul a trecut in proprietatea CFR, care a instalat aici un sanatoriu de tuberculosi.

Palatul atator destine tulburatoare a mai fost, rand pe rand, sediu de primarie, sediu al CAP, palat al pionierilor, biblioteca comunala.

Muzeografii care il au acum in grija spun ca Nicolae Ceusescu, in anii 1970, trecand prin Ruginoasa a ordonat oprirea coloanei oficiale, a intrat in palat si s-a ingrozit de ce a vazut. Tot el a ordonat primele lucrari moderne de restaurare si conservare, desfasurate intre 1969-1979.

În anul 1979 s-a încercat amenajarea aici a unui muzeu de istorie, dar abia în 1982 s-a inaugurat oficial Muzeul Memorial "Al. I. Cuza" cu o secţie de istorie şi una de etnografie.

Parterul palatului conţine exponate care reconstituie viaţa şi activitatea domnitorului Al. I. Cuza. Muzeografii au încercat să amenajeze etajul palatului pentru a-l aduce la înfăţişarea din vremea lui Cuza. Au fost aduse mobilier de epocă, cărţi de epocă, tacâmuri de argint.

În cabinetul de lucru s-au adus câteva din piesele de mobilier din lemn de stejar, pe care Elena Cuza le-a comandat renumitei firme pariziene P.P. Mazaroz Ribaillier.

Întreprinderea de Stat Decorativa din Bucureşti a refăcut o comodă circulară după original.

Din 1982, s-a amenajat Memorialul Cuza, inaugurat în secret, fără a şti Nicolae Ceauşescu

În palat au fost reconstituite următoarele încăperi:

· o bibliotecă (cu cărţi aduse de la Paris),

· un cabinet de lucru al domnitorului (unde se aflau un dulap-arhivă, un dulap de bibliotecă, o măsuţă în stil gotic şi un dulap pentru pendulă),

· o sufragerie în stil gotic (în care se aflau 31 de obiecte de mobilier din lemn de stejar sculptat, dintre care mai există astăzi două etajere-dulap, prevăzute cu barometru şi cu o pendulă, iar pe masa acoperită cu olandină albă sunt expuse tacâmurile din argint sau alpaca, farfurii din porţelan de Sevres, pahare de cristal de Baccarat, toate având stema Principatelor Unite),

· un salon (cameră de primire a oaspeţilor) - cu 24 de piese stil Ludovic al XV-lea, dintre care puţine s-au mai păstrat, o pianină marca Hermann Heiser & Co., două goblenuri olandeze şi o statuetă feminină, în fildeş şi bronz, operă a sculptorului E. Barras

· salonul Elenei Cuza (cu mobilă stil Louis Philippe),

· camera copiilor,

· dormitorul Elenei Cuza (cu piese de mobilier stil Renaştere) şi

· dormitorul domnitorului.

Potrivit informatiilor oferite de “Commande de son Altesse, la Princesse Alexandre Couza, pour être exediée à sa Rézidence de Roujinoasa”, din anul 1863, catre firma P. P. Mazaroz Ribaillier si de “Inventatorul tuturor mobilelor si a obiectelor ce se gasesc in Palatul de la Ruginoasa” din perioada urmatoare anului 1864, au fost amenajate Camera prietenilor, Domnitorul Altetei Sale Princesa, cu piese de mobilier stil Renastere,in tonuri “bleu de France”, si Domnitorul Altetei sale Printul Al. I. Cuza.

Acest interior, elegant si confortabil , a placut desigur, domnitorului si oaspetilor sai, urmand cu fidelitate linia modei francaze din Cel de-al doilea Imperiu.

 

Tematica sa cuprinde doua mari circuite expoziţionale.

La parter este amenajată o parte documentară care redă momente din viaţa şi activitatea domnitorului Al. I. Cuza, iar în salile de la etaj se reconstituie, pe baza informaţiilor documentare existente şi cu ajutorul pieselor originale ce se mai păstrează încă, atmosfera zilelor de bucurie, de tihnă sau de zbucium, pe care familia Cuza le-a petrecut la palatul de la Ruginoasa.

Aici au fost amenajate biblioteca familiei, pe rafturile căreia se găseau cărţi aduse de la Paris, prin grija domnitorului şi a lui Baligot de Beyne, precum şi cabinetul de lucru al Alteţei Sale Prinţul, care mai păstrează câteva din piesele de mobilier din lemn de stejar, pe care Elena Cuza le-a comandat renumitei firme pariziene Mazaroz

La parter, unde sînt şase camere, sînt documente, fotografii, obiecte originale, exemplare din presa vremii. Vizitarea etajului, unde sînt nouă încăperi, umple sufletele vizitatorilor de o emoţie adîncă, deoarece obiectele şi mobilierul aparţin secolului al XIX-lea.

In salonul Doamnei Elena, acolo unde insingurata principesa se retragea sa citeasca sau sa picteze, precum si in dormitorul acesteia se pastreaza, de asemenea, piese de mobilier originale.

În salonul mic, masa cu şase scaune parcă-şi aşteaptă oaspeţii.

Farfuriile au monograma domnitorului, tacîmurile sînt din argint, iar în mijloc, sfeşnicul din acelaşi materail tronează maiestus.

Alături, sufrageria mare mai are într-un colţ oglinda stăpînei, un pian, comode, şi un divan In sufragerie sunt asezate farfuriile din portelan de Sevre, purtand emblema Principatelor si deviza "Toti in unul", paharele din cristal de Bacara cu monograma lui Cuza, tacamurile din alpaca..

Mai departe se înfăţişează odăile domnitorului şi ale Elenei Doamna, în care sînt expuse şi acum replici ale rochiei Doamnei şi costumului de domnitor al lui Cuza.

Biroul lui Cuza, camera de lucru, odăile copiilor, toate amintesc de un edificiu francez descris de marele Balzac.

Biblioteca familiei si cabinetul de lucru al Principelui expun piese de mobiler din lemn de stejar comandate de Elena Doamna renumitei firme pariziene Mazaroz.

Peretii sunt innobilati de doua picturi originale ale maestrului Grigorescu: "Pastorita" si "Carul cu boi".

Pentru salonul mare, in alb si verde fusera comandate, aceleiasi firme, 24 de piese stil Ludovic al-XV-lea, din care putine au rezistat timpului si pot fi admirate astazi. Alaturi de ele, o pianina marca Hermann Heiser & Co., doua goblenuri olandeze si o statueta feminina, in fildes si bronz, opera a sculptorului E. Barras, intregesc atmosfera de eleganta si rafinament.

Palatul, inca tapetat cu matase de la Paris, cu semineele functionale si cu peste 100 de ani de istorie tumultuoasa vuind prin camerele parasite, va intra intr-o lunga si nedreapta epoca a degradarii.

Mobilierul, cu foarte putine exceptii, este impartit intre moruzesti si bratieni sau donat Muzeului Militar. Si stralucirea policandrelor se stinge, acoperita de cenusa razboaielor si de noroiul improscat de camioanele Molotov.

BisericaRuginoasa_AleeIn spatele palatului, intr-un loc mai retras, vistiernicul Sandu Sturdza a zidit, la 1811, in stil neoclasic, biserica ce servea de capela a curtii, avand la intrare coloane cu capiteluri ionice.

La interior nu se mai pastreaza din pictura originala decat cei patru evanghelisti, zugraviti pe pandativii de la baza turlei.

La pronaos, pe partea dreapta, se afla cripta familiei Sturdza. Deasupra ei se gaseste, astazi, o racla din lemn in care sunt osemintele celor doi copii ai familiei Cuza, Dimitrie (care s-a sinucis chiar la Ruginoasa) si Alexandru (mort in Spania, in timpul calatoriei de nunta).

Comuna Ruginoasa

JUDETUL IASI, ROMANIA,

COD POSTAL 707420,

TELEFON 0232-734002

Primul document care aminteste de Ruginoasa este un hrisov din anul 1596 in care se vorbeste de existenta a 8 case, intelegindu-se din text ca satul mai cuprindea si altele. Se afirma de catre Gheorghe Ghibanescu ca denumirea de Ruginoasa provine de la substantivul comun „ rugina” .

Boris Craciun mentiona in lucrarea sa „ Ruginoasa” ca „ si astazi in diferite locuri ale comunei  se poate vedea, in special dupa ploaie, un strat subtire brun – roscat care acopera pamintul, mai ales in locurile pietroase”.

 Numele unui iaz existent si astazi in localitate – „Rugina” apare si in documentele moldovenesti din timpul domniei lui Stefan cel Mare, denumind o familie de mari boieri.

In concluzie numele Ruginoasa provine de la rugina la care s-a adaugat sufixul –oasa. De asemenea se leaga numele localitatii si de numele propriu Rugina.

Localitatea Ruginoasa este plina de istorie.

In comuna se afla un palat boieresc (apartinind familiei Sturdza) si apoi domnesc (apartinind prin cumparare Domnitorului Al. I. Cuza) in care s-au petrecut evenimente importante in istoria tarii, respectiv crearea unui centru de sustinere a luptatorilor pasoptisti si pregatirea reformelor din anii de domnie ai lui Al. I. Cuza .
Inainte de construirea palatului in Ruginoasa a existat un mare han, consederat in vremuri trecute ca fiind cel mai mare din Moldova. Vechiul han din mijlocul comunei cuprindea beciuri adinci si tainite iar in prezent se afla in reconstructie.

Localitatea Ruginoasa cuprinde patru sate : Rediu si Dumbravita (care amintesc de codrii de altadata aflati pe aceste meleaguri, „ rediu” insemnind padure, iar „dumbravita” diminutivul de la dumbrava), Vascani si Ruginoasa.

Comuna Ruginoasa este situata in partea de Sud, Sud-Est a Podisului Sucevei, subunitatea podisului Dealul Mare – in zona Seii Ruginoasa-Strunga. Zona este caracterizata in general prin altitudini mai reduse decit podisurile, cu forme de relief domoale, favorabile asezarilor omenesti, cailor de comunicatie si activitatilor agricole. 

Principalele forme de relief din teritoriu sunt:

  • Platourile interfluviilor si      teraselor
  • Versantii care marginesc aceste      platouri
  • Vaile

         Ponderea suprafetelor cu versanti din teritoriul Ruginoasa este de cca 15% iar a suprafetelor de sesuri de 5% .
Subteranul geologic este constituit din marne, argile si nisipuri cu intercalatii de gresii si calcare oolitice, toate apartinind ca virsta sarmatianului mediu, peste care se dispun depozite cuaternare reprezentate prin aluviuni argilo-nisipoase, deluvii argiloase pe versanti si luturi loessoide pe suprafetele unor dealuri si pe terase.
Climatul comunei are un caracter temperat – continental mai moderat, caracterizat prin veri racoroase si ierni geroase. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 8-9 grade , cu un maxim mediu in luna iulie si un minim mediu in luna ianuarie.
In general, regimul termic este favorabil dezvoltarii in bune conditii a principalei activitati economice : agricultura si a asezarilor omenesti.
Precipitatiile atmosferice au o valoare medie anuala intre 500-550 mm, dar cu un regim neuniform, caracterizat prin cantitati de 70-80 mm in medie la sfirsitul primaverii si inceputul verii ceea ce influenteaza pozitiv dezvoltarea culturilor agricole si prin cantitati de 20-25 mm in medie in anotimpul rece.
Ploile de primavara si din timpul verii contribuie la ingreunarea circulatiei pe drumurile nemodernizate si neamenajate din comuna.
Vinturile cele mai frecvente sunt din directiile Nord, Nord – Vest si Sud, Sud-Est, conforme cu directie si orientarea maselor in aceasta zona geografica.   
Reteaua hidrografica din teritoriul comunei este formata din cursurile superioare ale vailor superioare ale vailor Vascani, Rediu si Barcu si afluentii acestora.  Regimul lor hidrogeologic este torential, caracterizat prin cresteri de nivele si debite, primavara la topirea zapezilor si vara la ploi torentiale si prin scurgeri minore iarna.
Apele subterane sunt cantonate in depozite permeabile ale substratului geologic, fiind intilnite fie in intercalatiile si galeriile existente in cadrul calcarelor si gresiilor, fie la baza luturilor loessoide ce acopera terasele si unele dealuri, fie in baza depozitelor aluvionare din sesuri. Adincimile la care se gasesc aceste ape subterane variaza intre 3-2o m iar uneori, acolo unde eroziunea a interceptat stratul acvier, apa iese sub forma de izvoare la suprafata. Unele izvoare au fost captate si asigura alimentarea cu apa a localnicilor.
Apele subterane din baza sesurilor se gasesc la adincimi mici, numai pina la suprafata terenului generind zone mlastinoase si balti, care mai sunt alimentate si din ploi, inundatii si izvoare.
In afara acestor ape subterane freatice, in cadrul comunei Ruginoasa se intilnesc si ape captive, interceptate doar prin foraje.
Solurile comunei sunt „cenusii de padure” si cernoziomice levigate, alaturi de care se mai intilnesc cernoziomuri de panta, regosoluri, lacovisti si soluri aluviale.
Vegetatia naturala dezvoltata pe aceste soluri este reprezentata in special prin pajisti de silvostepa. Padurea, cu specii foioase in care predomina stejarul, gorunul, teiul, frasinul , etc…ocupa areale reduse, fiind ramasite ale vechilorcodri de altadata.
Resursele subsolului sunt relativ sarace, putind fi mentionate orizonturile de roci mai dure : calcare si gresii oolitice sarmatiene existente in substat, dar mai greu de exploatat.
Alte resurse ale subsolului sunt argilele sarmatice, exploatate la Sud de Ruginoasa, dintr-o cariera pentru confectionarea caramizilor, precum si apele subterane freatice sau captive care pot constitui surse pentru alimentarea cu apa a localitatii.

Comuna Ruginoasa dispune de 5 biblioteci din care 4 sunt scolare, cu un fond total de 18.657 volume.

Din categoria Monumente istorice si de arhitectura exista in comuna Ruginoasa, urmatoarele:

o Ansamblu Palatului Al.I.Cuza. palatul din 1862 refacut pe urmele celui din sec. XVII, avariat, restaurat in 1979

o Biserica Adormirea Maicii Domnului din 1813

o Mormintul Domnitorului Alex. I. Cuza

Din categoria Monumente de arta plastica, avem in comuna  Ruginoasa:

· Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial, in cimitirul Bisericii „Sf. Petru si Pavel”.

Biblioteca Comunala are in dotare 10 202 carti, bibliotecara fiind Ungureanu Gabriela.