<!-- /* Font Definitions */ @font-face

Palatul Roznovanu

Palatul poate fi vizitat in fiecare Sambata si Duminica, intre orele 10:00 – 13:00.
Intrarea este gratuita.

Cod : IS-II-m-B-04066

Datare precisa: 1832

Adresa:B-dul Stefan cel Mare si Sfant nr. 11

Telefon: 0232.26.75.82

Palatul este situat in centrul Iasului vizavi de Mitropolia Moldovei si Bucovinei, in inima Iasului.

Palatul Roznoveanu, este un monument de arhitectură, construit în deceniile VII – X ale secolului XVIII-lea, în Iaşi. A fost inaugurat cu mare fast la 23 aprilie 1832 si la vremea respectiva era considerata cea mai aratoasa cladire din Tirgul Iesilor.

Clădirea adăposteşte actualul sediu al primăriei Iaşi.

Istorie

A apartinut, initial, vistiernicului Matei Cantacuzino.

Vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu (1764-16 februarie 1836), fiu al lui Neculai Rosetti-Roznovanu si al Smarandei Hrisoscoleu, devenit spre sfârsitul vietii chiar presedinte al Divanului Domnesc, a mostenit de la tatal sau o avere uriasa care i-a permis sa isi construiasca doua palate - la Iasi si la Stânca-Roznovanu - care au ramas in memoria contemporanilor prin balurile uluitoare desfasurate aici.

Un urmas al sau, Radu Rosetti, isi amintea ca vistiernicului "ii placea sa tie casa mare si sa desfasure un lux deosebit".

Cum vechile case ale familiei Rosetti-Roznovanu - unde fusese primit in iarna anului 1805, cu mare fast, feldmaresalul rus Rumiantev - arsesera in 1827, vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu i-a solicitat in 1830 arhitectului Gustav Freywald realizarea planurilor unui nou palat, a carui constructie a fost terminata in 1832 si a stârnit invidia domnitorului Mihail Sturdza.

Pristav al lucrarii era Alecu Stere sau Steriade, de obârsie grec, iar vataf al Curtii era aga Vasile Bosie.

Inaugurarea palatului a avut loc in ziua de Sfântu Gheorghe a anului 1832, printr-un mare bal despre care a relatat presa vremii.

În urma marelui incendiu din anul 1827 care a cuprins capitala Moldovei, a necesitat o renovare, facuta pe parcursul anului 1831.
În acest imobil la 3 aprilie 1866 a avut loc miscarea separatista condusa de Neculai Rosetti Roznovanu.

În timpul primului razboi mondial în încaperile sale au fost amenajate spitale si birourile serviciilor militare.

Până în 1891 când este vândută statului, clădirea este reşedinţă a familiei Rosetti - Roznovanu, cea mai puternică şi mai influentă familie din arena politică moldavă a urbei fiind construit la dorinţa lui Iordache Neculai Roznovanu.

Fiind una din cele mai importante case ale Iaşului în epocă, a găzduit numeroase personalităţi şi a fost martora unor evenimente istorice semnificative. 

A fost inaugurat cu mare fast la 23 aprilie 1832 şi, la vremea respectivă, era considerată cea mai arătoasă clădire din Tîrgul Ieşilor.

La sfârşitul sec.XVIII (1788), se stabileşte la Palat, generalul rus Romanov şi mai apoi, întreaga diplomaţie rusă, aflată aici în perioada Regulamentului Organic (1829 - 1831).

De altfel, în 1866, familia Roznovanu, susţinută de forţe politice din Rusia, încearcă organizarea unui complot ce urmărea urcarea în scaunul Moldovei, a lui Nunuţa Roznovanu, dar planul se soldează cu un eşec.

Un eşec a fost şi încercarea fostului domnitor Mihail Sturdza, stabilit aici în 1858 de a reveni la putere, la 10 ani de la plecarea din ţară. Figuri marcante se perindă prin saloanele Palatului în deceniile 7-8 ale sec.XIX: M.S. Carol I, Natalia Kescu (care va deveni Regina Serbiei în 1882), celebra Hariclea Darclée etc.

Între anii 1892 - 1892, Palatul Roznovanu va fi folosit ca reşedinţă temporară a familiei regale, o parte din spaţiu fiind alocat autorităţilor locale.

Clădirea a jucat un rol deosebit pe scena istoriei mai ales în Primul Război Mondial, între 1916 - 1918, când a găzduit sediile ministerelor conducerii politice refugiate de la Bucureşti.

În 1918, în actuala sală de şedinţe a Consiliului Local, s-a întrunit Consiliul de Război al României. Clădirea a fost restaurată după ce în anul 1958 un incendiu a distrus aproape în întregime etajul al doilea şi mare parte din ornamentele de la primul nivel.

 În încăperea în care se află acum Cabinetul Primarului, îşi avea biroul M.S. Regele Ferdinand I, iar în actuala Sală de şedinţe a Consiliului Local s-a întrunit în 1918, Consiliul de Război al României.

 În deceniile II-IV ale secolului XX, Palatul cunoaşte din nou strălucirea vieţii mondene de altădată, pentru ca, din 1944 să devină sediul Comitetului Orăşenesc de Partid şi din 1970 sediul Primăriei Iaşi.
Cladirea a fost restaurata dupa ce in anul 1958 un incendiu a distrus aproape in intregime etajul al doilea si mare parte din ornamentele de la primul nivel.

După 1990 s-au perindat prin Sala Mare a Palatului, semnificative personalităţi ale vieţii politice româneşti, membrii Casei Regale, ambasadori şi reprezentanţi ai statelor din toate colţurile lumii.

Neculai Roznovanu se indragosteste de Maria Sturza, preaiubita nevasta a lui Costache Sturza, cu care fuge si se casatoreste. Blestemul ce va urma avea sa fie neindurator si ii condamna pe cei doi la izolare si dispret, impreuna, in casa lor. Că dragostea lui Neculai Rossetti-Roznovanu pentru coniţa Maria Sturza (măritată) nu a convenit şi blestemul i-a urmărit, aşa încât a ajuns palatul pustiu, de-l călcau hoţii noaptea căutând comori.

Rasfoind prin gradina amintirilor unor pitoresti cotloane iesene gasim, in Ulita Mare, stravechiul Palat Roznovanu, Palatul din Iasi, "al regilor din Belgrad", actual sediu al Primariei si fosta resedinta a vistiernicului Iordache Roznovanu-Rosetti, om politic ambitios si influent, care a dominat viata politica in Moldova in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Acesta era locul unde era "Vinu prea bunu" si "mici indestulu de mancatu", aici locuia cea mai bogata familie a acelor…vremuri.

Arhitectura

Impresionantă prin somptuozitate şi prin fastul interioarelor, a fost restaurată între anii 1830 şi 1833 de către cunoscutul arhitect Johan Freywald, cel care a proiectat şi Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

 În ansamblu, ca arhitectură dar şi prin frescele interioare şi statuile ce împodobeau în 1830 exteriorul, palatul aparţine stilului neoclasic, cu elemente ornamentale electico-baroce.

Asa cum sustine ghidul palatului, cladirea este un adevarat muzeu: "picturi murale pe tavan, matase colorata pe peretii laterali, pana sus, balustradele aurite, totul era mult mai bogat si mai pretios."

Inalt si luminos fusese inconjurat candva de ziduri laterale si era pazit de statui din Olimp (Apollo, Diana) taiate in piatra sfaramicioasa de Repedea si asezate la intrare ce incadrau blazonul familiei Roznovanu, in timp ce grilajul gardului imprejmuitor era decorat cu statuile altor zeitati: Minerva, Hercule, Atlanta si Marte.

Odaile, pline cu mobile vechi ascund azi o romantica si palpitanta istorie..
Porticul palatului avea coloane din stuc-marmura, interioarele apartamentelor au fost pictate de Ludovic Stawski iar pictura paraclisului purta semnatura lui Ion Balomir.

 Impozanta cladire, cu o multime de incaperi, gherghir, tainite si stravechi hrube adanci ramasa pustie era noaptea cutreierata de hoti si

 spargatori ce cautau comori.

Al. Cantacuzino scria ca zidirea era cea mai frumoasa din Moldova "intrecand in proportii si lux Palatul de la Deleni."

Alexandru Cantacuzino, nepot direct al vistiernicului Matei Cantacuzino într-o scrisoare adresata lui Edgar Quinet, în 1856, îi relata vorbele mitropolitului Veniamin Costache, referitor la proprietatea familiei sale care ocupa "o mahala intreaga a orasului pe Ulita Mare, in fata Mitropoliei."
Dupa moartea lui Matei Cantacuzino aici se asezau Roznovanii, Ruset ori Roset, numit Roznovanu dupa resedinta de la Roznov, "grec si strain tarigradean, dar mai bun domn decat un pamantean".

Palatul se ridica dupa planul arhitectului Gustave Freiwald, cel care, peste 4-5 ani a proiectat si catedrala mitropolitana.
Frumosul asezamant, fala Ulitei Mari construit in stil neo-clasic se inaugura la 1823.

Odaile au fost zugravite de Ludovic Stavschi iar Paraclisul de pictorul Ioan Balomir.

Palatul avea holuri mari, saloane inalte, lespezi de marmura, balustrade elegante si influente din palatele occindentale.

Cladirea a fost printre primele care a avut amenajari de confort si instalatii.moderne.

Maretul si splendidul salon al Palatului a primit multe personalitati intre care si regele Carol, mitropolitul Iosif Naniescu.
In forma lui actuala palatul seama putin cu cel din anii trecuti.

In locul gradinei avea in fata o piata larga intre care atarna un lant gros.

"Fatada simpla, cuprindea la mijloc intrarea principala.
Prin gangul din dreapta se ajungea in gradina Palatului, intinsa ca o pajiste si umbrita de arbori batrani si stufosi. Celalalt gang ducea in curtea cu bucatarii si in grajdul cailor.
De pe pereti priveau chipul in marime naturala a marelui vistiernic Nicolae Roznovanu si al "cucoanei Marghiolita", "opere scump platite artistului vienez Winterhalter." Salonul ei, ocupat acum de Sala Ovala adaposteste mici serate de 30-40 perechi.
Fiecare odaie era zugravita in alta culoare cu "vapsea de apa", "ba verde cu chenarele rosii (culorile Roznovestilor), ba liliachiu.
Pictat deosebit, fiecare tavan infatisa cate o scena mitologica: moartea lui Icar, carul lui Apolo ori Venera.

Trecand anii frumosul Palat din Ulita Mare a cucoanei Marghiolita incepea sa-si piarda farmecul si sa intre in uitare.

Primaria a propus demolarea propriului sediu, de alaturi si daruirea locului mult asteptatei institutii: Teatrul.

Cautandu-se alt loc pentru conducerea orasului se gasea potrivit vechiul palat roznovanesc.

Astfel, primarul Vasile Pogor intra in tratative cu Neculai Roznovanu si obtine Palatul.
Pana in toamna anuluiu 1891 palatul golit se incredinta noului proprietar, cu dorinta pastrarii infatisarii incaperilor considerate "splendide".

Intre 1893-1894, cladirea sufera unele modificari (i se adauga un etaj si se desfiinteaza capela) si devine pentru scurt timp resedinta a familiei regale (Principele Ferdinand si Pricipesa Maria).

Arhitectul francez P. Gottereau a fost insarcinat cu reamenajarea spatiilor, modificarea fatadelor si ridicarea unui etaj-mansarda.

I se schimbase si numele in "Palatul Princiar " sau "Palatul Ferdinand".
Din 29 mai 1895 batranul Palat se reinnoieste sub conducerea arhitectului Mandrea. Se pregatea "inaltarea putin a cladirii, refacerea acoperamantului, prevazut cu mansarde bogat impodobite, prefacera cu totul a fatadei dinspre Mitropolie, deschiderea a inca 2 fatade..una spre Teatru, de care palatul se va desparti printr-o frumoasa gradina".
Fizionomia exterioara a palatului urma sa fie "una din cele mai frumoase si mai marete" prin forma arhitectonica. Scara de intrare se inlocuia cu una "monumentala".

La finalizare regele Carol felicita constructorul pentru "maiestria cu care a executat lucrarile de arta din sala coloanelor". Sala era de o "splendoare neintrecuta".
Elegantele saloane roznovanesti modernizate, se ocupau de Curtea Apelurilor si Tribunalele sectiilor I si II.

La Roznovanu ramanea Primaria si dupa 1989, in cocheta gradina din fata cu o cismea artistica poruncita de domnitorul Grigore Ghica. Fantana impozanta si modernizata se pastreaza si azi.

In 1994 se aseaza de veghe si Vasile Pogor, aprigul primar sub administratia caruia Iasul a fost inzestrat cu acest impozant "Hotel de Ville".
Vechiul salon, numit acum Sala Mare, adaposteste sedintele Consiliului Municipal si primeste oaspeti din toata lumea: Bartolomeu 1, Patriarhul teoctist al Romaniei, fostul suveran Mihai I.

Incaperea in care se afla acum cabinetul primarului isi avea biroul regele Ferdinand.

Povestea palatului roznovesc aduce in prim plan o legenda romantica in "orasul amintilor" ce te face sa te gandesti cate inca mai ascunde "dulcele targ", cate povesti are fiecare cladire si martora a cator evenimente a fost fiecare.

Cladirea e amintita astazi ca "Palatul aducerilor aminte."

Stapinul palatului a avut 3 sotii, iar ultima dintre ele, Maria, a fost cea care a deschis larg portile palatului pentru muzicieni si oameni de litere.

Aici au concertat George Enescu si Haricleea Darcle, si tot aici si-a citit poeziile Mihai Eminescu, iar balurile date de cucoana Marghiolita erau renumite in regiune.

Salonul coanei Marghioliţa, ocupat acum de Sala Ovală, era numai bun pentru serate la care participau şi până la 40 de perechi.

Fiecare odaie era zugrăvită în altă vopsea, în special liliachiu şi verde cu chenare roşii, iar pe fiecare tavan era înfăţişată câte o scenă mitologică, având în vedere originile greceşti şi preferinţele familiei Rosetti-Roznovanu.

După 1866, aici a locuit Regele Carol I cu soţia Elisabeta, iar apoi Principele Ferdinand cu viitoarea regină Maria.

În 1866, în faţa palatului s-a dat o luptă aprigă între susţinătorii tânărului jurist Nicolae Rosetti-Roznovanu şi unităţi de armată, întrucât juristul dorea să fie ales domn al Moldovei.
« Roznovenii erau cheltuitori, ca să nu zic cartofori, de altfel era o boală a boierilor din acea vreme. Jucau cărţi toată noaptea, nu pe sume de ordinul sutelor de franci, ci pe mii de galbeni, pe pungi întregi. Şi aşa au pierdut numeroasele moşii pe care le aveau în tot judeţul Iaşi ».

În aceeaşi clădire în care îşi făcea mofturile coana Marghioliţa, vestită în Iaşiul romantic de altădată, au loc acum sindrofiile politice. Se spune că proprietarii şi-au pierdut la poker palatul.

Astăzi, consilierii locali plusează ori "trag" cartea câştigătoare în ce priveşte visele şi speranţele ieşenilor. Se ştie că palatul cu pricina a ajuns prima dată pe mâinile primarului Vasile Pogor tocmai din pricina unui astfel de joc, pentru că urmaşul familiei Roznovanu a devenit falit. Dar partea frumoasă, romantică a istoriei acestei clădiri cu o arhitectură deosebită este aceea în care erau primiţi copiii, unii mai sărăci, alţii mai înstăriţi, odată cu sărbătorile de iarnă.

Din punctul de vedere al arhitecturii şi al monumentelor istorice, este o clădire cu un trecut important, încărcată de romantism, o veche zidire unde a trăit, implicată mult în istoria Moldovei, familia Rosetti-Roznoveanu.

Clădirea este singurul palat vechi din Iaşiul de altădată, cândva singurul palat civil din capitala Moldovei de la acea vreme.

"În 1832, odată cu renovarea sa, Iordache Rosseti-Roznovanu a organizat de Sfântul Gheorghe, aşa cum organiza şi cu alte ocazii, o petrecere.
Nobilii veneau după amiaza, în trăsuri trase de patru sau şase cai, alături de nevestele lor îmbrăcate în rochii bogate, lungi, cu blănuri. Iar bărbaţii purtau anterie, din mătase scumpă, pentru că fracurile abia apăruseră. Iordache a avut doi băieţi care au înzestrat palatul cu mobilă scumpă.

Pe atunci existau policandri auriţi, iar balustrada scării largi, elegante, din interior era aurită.

Familia era foarte bogată, influentă în toată Moldova. S-au păstrat doi îngeraşi pe care erau montate două lămpi", a spus Ion Mitican, un erudit în ce priveşte istoria Ieşilor.
Aceste lămpi luminează  şi astăzi alături de zecile de policandri, toate "încălţate" cu becuri, creând o aură unică şi minunând vizitatorul.

Din studiile istoricilor ieşeni aflăm că palatul vistiernicului Iordache Rosetti-Roznovanu, un om politic influent în secolul al XIX-lea, arăta ca un muzeu, cu picturi şi mătase colorată pe toţi pereţii laterali şi pe tavane, care, din păcate, nu s-au păstrat până astăzi, cu balustradele aurite şi foarte multe lucruri de preţ, inclusiv mobilă deosebită, atent căutată.

Înaltă şi luminoasă, clădirea fusese înconjurată cândva de ziduri laterale impunătoare.
Holurile se văd şi acum: mari, impunătoare, saloane înalte, cu lespezi de marmură elegante, amenajări confortabile şi instalaţii moderne care au fost proiectate încă din trecut, asemenea celor din Occident.
Astăzi nu se mai păstrează multe. De exemplu, un lanţ gros care atârna în piaţeta din faţă nu mai există, însă a rămas, în grădina din faţa palatului, o cişmea artistică poruncită de domnitorul Grigore Ghica. Gangul din dreapta ducea către grădina palatului, iar cel din stânga – în curtea cu bucătării şi grajdul cailor.

Existau pe pereţi picturile ce reprezentau chipul lui Nicolae Rossetti- Roznovanu şi al cucoanei Marghioliţa, celebră prin organizarea a numeroase şi fastuaoase baluri, opere scump plătite artistului vienez Winterhalter.

PALATUL FERDINAND
Salonul coanei Marghioliţa, ocupat acum de Sala Ovală, era numai bun pentru serate la care participau şi până la 40 de perechi. Fiecare odaie era zugrăvită în altă vopsea, în special liliachiu şi verde cu chenare roşii, iar pe fiecare tavan era înfăţişată câte o scenă mitologică, având în vedere originile greceşti şi preferinţele familiei Rosetti-Roznovanu. După 1866, aici a locuit Regele Carol I cu soţia Elisabeta, iar apoi Principele Ferdinand cu viitoarea regină Maria

SĂRBĂTORILE LA PALAT
Însă cea mai frumoasă imagine a Palatului Roznovanu este cea de la sărbătorile de iarnă de altădată. Pe vremuri, la Iaşi nu se foloseau brazi de Crăciun, pentru că oamenii aveau un respect deosebit pentru natură. Doar familiile boiereşti preumblate prin "franţuzime" şi prin Germania avea obiceiul împodobirii pomului de Crăciun.

 Familia Roznovanu punea un brad mare în casă şi un altul, şi mai mare, în curtea din faţă, şi îi încărcau cu daruri. În Palat erau invitaţi musafirii mai importanţi, cunoscuţii, dar exista o atenţie şi pentru copiii sărmani, cărora li se puneau afară bunătăţuri de care să se bucure şi ei.  În seara de Crăciun, luminile scăldau în lacrimi de flăcări întreaga uliţă mare a Mitropoliei. Copii înfofoliţi în straie populare se strecurau printre săniile cu clopoţei trase de câte trei-patru perechi de cai.

OBICEIURI
Pe atunci se găseau mai puţine jucării de pus sub brad, iar acestea erau făcute în special din lemn: păpuşi, arme, săbii.
Dar existau nenumărate dulciuri – turtă dulce, plăcinte poale-n brâu, pandişpan. Dar tradiţionale pentru Crăciun erau "învârtitele" – un aluat rotit de mai multe ori ca un colac, plin de zahăr şi nucă. Şi nu lipseau nici "minciunelele", care erau bucăţi de aluat cu noduleţe, prăjite şi presărate cu zahăr pisat. Dar cel mai spectaculos desert era cel cu perje (prune) umplute cu miez de nucă şi coapte şi cu cozonaci copţi de gospodine.

În ceea ce priveşte băuturile, erau foarte apreciate oranjadele din portocale stoarse, dar mai ales mustul. Mustul era "tăiat" – oprit din fermentare încă de toamna şi păstrat în beciuri reci, adânci, special pentru Crăciun.

Vizitiii aşteptau în faţa Palatului, făceau un foc mare, la care se încălzeau, iar servitorii le aduceau la fiecare, din când în când, câte o cofă mare cu vin fiert.

Întreaga curte era luminată de ceaune umplute cu păcură căreia i se dădea foc şi care ardea încet, până dimineaţa. Cu ceaunele aprinse erau aşteptaţi colindătorii.

Veneau la un moment dat păpuşarii, care improvizau o mică scenetă. Iar păpuşile lor imitau vocile unor personalităţi luate în tărbacă şi se bucurau de un succes imens.

În Ajunul Crăciunului se umbla cu "Irozii" – o trupă interpreta o scenetă în care se vestea naşterea lui Iisus şi era descrisă măsura luată de Irod Împărat de a ucide toţi pruncii pentru a-l omorî şi pe Iisus. Boierul Iordache Roznovanu se aşeza în sală şi aştepta colindătorii, care erau primiţi şi poftiţi în salon.
Pe atunci, conform tradiţiei, boierul împărţea colaci şi daruri urătorilor, iar în zilele noastre, la serbarea de Crăciun de la Palatul Roznovanu, sunt invitaţi copiii angajaţilor.

Acum un secol, de Ajun se venea cu Steaua, dar şi cu Luceafărul. Unii pocneau din biciuri făcute din cânepă, în timp ce militarii trăgeau cu puşca, ca şi boierii care deţineau arme de vânătoare. Boierul Rosetti-Roznovanu ieşea şi el în balcon şi se bucura ca toţi ceilalţi.

Deşi aflat peste drum de Catedrala Mitropolitană, Palatul Roznovanu avea propria capelă unde se ţineau slujbe de Crăciun şi Paşte. Aici, de sărbători, venea toată boierimea Moldovei, iar după slujbă, toţi participanţii se retrăgeau în sufrageria de alături pentru masa tradiţională"