<!-- /* Font Definitions */ @font-face

Mănăstirea Bucium din Iași

Confesiune: ortodoxă

Hram: Duminica Tuturor Sfinţilor Atonului

Ctitor: Nifon Popescu şi Nectarie

Tip: călugări

Datare: 1853

Ţara: România

Localizare: Strada Păun nr. 14, cartierul Bucium, situată la 7 km Sud de Municipiul Iaşi

 Acces: Este situat in cartierul Bucium, la sud de orasul Iasi, in stanga soselei Iasi-Vaslui. Mai la sud, in apropiere, este Motelul Bucium si in dreapta soselei satul Pietraria cu manastirea Tarata. Din Targul Cucului, cu troleibuzul 46 Bucium, se merge pana la ultima statie, iar din cartierul Pacurari cu autobuzul nr. 30. De la ultima statie se vine inapoi spre Iasi pana la prima strada in dreapta (str. Paun) nr. 14 si apoi se urca la dreapta pe drum pavat pana in incinta schitului. De aici la nord-vest si sud-est se vad in vale pana in departare casele din Bucium.

Mănăstirea Bucium din Iaşi este o mănăstire de călugări creştin-ortodocşi, cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor Atonului.

Lăcaşul a fost construit în anul 1863, ca metoh al schitului românesc Prodromul de la Muntele Athos, de către ieromonahii Nifon Popescu şi Nectarie.

Mănăstirea se află pe dealul Bucium (într-o zonă retrasă), în partea de sud a municipiului Iaşi, putându-se ajunge la ea de pe Şoseaua Bucium (aflată pe Drumul Naţional Iaşi-Vaslui) urmând a doua stradă după Plopii fără soţ (ai marelui poet Mihai Eminescu). Adresa mănăstirii este Strada Păun nr. 14.

În tinutul pitoresc al Buciumului, între anii 1864-1950, numita comuna Bucium, situata în sudul Municipiului Iasi, adapostea si Manastirea Bucium .

Dupa anul 1950 acest asezamânt monahal a fost trecut odata cu o mare parte a Buciumului la Municipiul Iasi, asa cum a fost si pâna la reformele domnitorului Al. I. Cuza

În această splendoare a naturii inconfundabile, încărcate de un sol pe care vechile civilizaţii şi-au lăsat amprenta

· pe dealurile care o înconjoară: Holmul - 400 m, Păunul – 404 m, Repedea - 353 m, având ca străjeri plecaţi ai luminăţiei sale Bucium, colinele: Vişan - 200 m, Vlădiceni - 150 m, Căpriţa - 120 m şi Cetăţuia - 140 m altitudine

·  şi îmbelşugatele văi în care forfotesc locuitorii: Valea Buciumului, Valea Vlădicenilor, Valea Cosmoaiei, Valea Vămăşoaiei, Valea Bârnovei, Valea Vişanilor şi Valea Mantei Roşii - Doi Peri1

şi-au găsit un loc de rugăciune vrednici de laudă monahi, fiind aleşi de Dumnezeu să aducă ofranda întregii lumi înaintea Sa.
Flora aşezării din ţinutul Bucium este vastă şi impunătoare, formând astfel o veritabilă parte a tezaurului naţional, comoară de netăgăduit chiar dacă se află în contextul unei reale ocupări umane, retrase din cauza tulburărilor şi a poluării centrului ieşean

Numele Mănăstirii Bucium

Numele unui loc, în spatiul geografic, se leaga îndeosebi de activitatea si trasaturile locului respectiv, prin descrierea acestora într-un singur cuvânt, iar în unele cazuri, doua cuvinte.

Exemplele cele mai elocvente în acest caz sunt nenumarate: nume de flori (Floresti, Liliac, Spinesti, Cucuteni etc.); nume de vai (Valea lui Mihai, Valea Ursului, Valea Lupului etc.); nume de vaduri (Vadul Moldovei, Vadul Oii etc.); nume de poieni (Poieni, Poiana lui Pahomie, Poiana lui Chiriac etc.); nume ale unor vetre de calugari (Calugareni, Sihastria etc.), iar acestea ar putea continua. Tot asa se formeaza si denumirea Manastirii Bucium.

Buciumul este ,, un instrument muzical de suflat în forma de tub tronconic foarte lung, facut din coaja de tei, din lemn, sau metal si folosit în special de ciobani pentru chemari si semnale" si vine din latinescul ,,bucinum" .

Se stie înca din vechime, ca, la români, cu acest instrument, bucium, se chemau la oaste ostenii când navaleau popoarele cotropitoare, nefiind exclus ca denumirea tinutului Bucium sa vina de la acest obiect.

Istoricul Constantin Chirila în ,,Dictionarul geografic al judetului Iasi" din 1888, p.44, spunea în acest sens: ,,Buciumi, sat în comuna Bucium, Plasa Codru, se zice ca s-ar fi luat numele de la instrumentul bucium în care în vechime se servea strajele ce erau puse pe înatimile dealurilor , de a vesti pe locuitorii din vale despre apropierea urdiilor tatarasti si turcesti cari veneau pe drumul Vasluiului spre Iasi, capitala tarii …" . De aici stim cu exactitate ca denumirea tinutului Bucium provine de la acest instrument, nume care reprezinta de la început si numele Manastirii Bucium - Iasi .

Istoric

În anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fost fondat la Muntele Athos, Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfinţită prin hrisoavele domneşti ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 şi ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.

Începuturile acestei manastiri se leaga de Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, cu hramul "Sfântului Ioan Botezatorul", care s-a constituit în anul 1820 în vremea arhipastoririi Mitropolitului Veniamin Costachi, consfintita fiind, însa prin hrisoavele domnesti ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica II, voievod al Moldovei la 7 iulie 1853 , de fostul rege al României Carol I la 19 iunie 1871. Ctitori si întemeietori au fost ieromonahii Nifon si Nectarie, în vremea aceea fiind Mitropolit al Moldovei, Înalt Prea Sfintitul Sofronie Miclescu.

În anul 1853, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al Moldovei a cumpărat,

dupa întemeierea propriu-zisa a Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, cu banii săi 4,7 ha teren în comuna Bucium, aflată la periferia oraşului Iaşi, spre a avea unde strânge şi depozita daniile care urmau să fie trimise mai apoi la Sfântul Munte Athos, acestea fiind necesare atât hranei monahilor moldoveni, cât şi pentru ajutorarea la construcţia schitului atonit. În acea perioadă, pe teritoriul actual al mănăstirii se afla o vie şi o clădire modestă (care a fost transformată mai târziu într-o mică biserică unde călugării să-şi poată face pravila zilnică).

În anul 1863, a fost întemeiat aici Schitul Bucium de către ieromonahii Nifon Popescu, primul stareţ al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos şi Nectarie (conform adresei nr.16/13 mai 1942), ca metoh al schitului atonit.

 Paraclisul schitului Bucium, cu hramul "Sfinţii Atonului", a fost ridicat într-o casă având o dimensiune mult mai mică decât cea actuală şi a fost sfinţit la data de 19 iunie 1871 de către mitropolitul Calinic Miclescu (1865-1875) al Moldovei.

Slujbele se ţineau numai ca pravilă pentru părinţii vieţuitori şi deoarece credincioşii soseau aici rareori, nu existau case în jurul metocului şi nu existau mijloace de transport din oraşul Iaşi. Acest aşezământ s-a numit până în anul 1918 "Metoh" sau "Conacul Bucium", aici venind adeseori pentru odihnă IPS Mitropolit Pimen Georgescu împreună cu alţi arhierei, fapt care a făcut să se schimbe şi denumirea acestui aşezământ în Schitul Bucium.

În casa care avea înglobat şi paraclisul au funcţionat şi trei chilii pentru vieţuitori, însuşi metocarul, iar mai târziu stareţul şi economul ocupau două dintre ele. Iniţial fusese acoperită cu ţiglă, dar din cauza faptului că aceasta începuse să se degradeze şi să plouă prin ea, a fost acoperită cu tablă de către arhimandritul Hrisostom Postolache (1884-1979). Părintele Hrisostom venise aici după ce fusese stareţ la Schitul Prodromu (1919-1921) şi preot slujitor la Schitul Darvari din Bucureşti (1921-1937). El a fost stareţ al Schitului Bucium timp de 42 ani, în perioada 1937-1979.

Schitul Bucium s-a extins considerabil prin cumpărarea de către Schitul Prodromu în anul 1942 de la principesa Ioana Rosetti-Roznovanu, descendentă a familiei domnitorului Grigore Alexandru Ghica, a moşiei sale din Bucium însumând 22 ha teren, "Palatul Roznovanu din Bucium", "Casa cu chilii pentru muncitori", "Casa de oaspeţi" şi "Atelierele de olane şi conducte din lut pentru aducţiuni".

În anul 1942 Schitul Prodromu Iasi cumpara de la Printesa Ioana Rosetti Roznovanu, descendenta a familiei Grigore Alexandru Ghica Voievod, toata proprietatea din Bucium însumând 22 ha teren, "Palatul Roznovanu din Bucium", "Casa cu chilii pentru muncitori", "Casa de oaspeti" si "Ateliere de olane si conducte din lut pentru aductiuni".

După alegerea ca Patriarh al României a PF Justinian Marina, a fost schimbată denumirea de Schitul Bucium în cea de Schitul Prodromu Iaşi, ca urmare a faptului că prin adresa nr.4707/22.08.1948 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, toate domeniile ce aparţineau Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos au fost trecute într-o singura administraţie (la Bucium), sub tutela Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. Astfel, Schitul Prodromu Iaşi a dobândit următoarele metoace (care aveau în administrare vii şi se ocupau cu viticultura): Schitul Zanea-Bârnova, Schitul Şorogari, Schitul Arva-Odobeşti şi Schitul Ţifeşti-Panciu.

În anul 1950, comuna Bucium a fost înglobată în teritoriul municipiului Iaşi, asa cum a fost şi până la reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).

Începând din anul 1954 sub arhipăstorirea mitropoliţilor Sebastian Rusan (1950-1956) şi Iustin Moisescu (1957-1977), biserica a fost reparată şi lărgită, după un plan întocmit de arhitectul Dimitrie Simotea şi a fost împodobită cu frescă de pictorul Vasile Pascu în anul 1964 (în vremea stareţului Hrisostom Apostolache) şi sfinţită în anul 1967.

Între timp, prin grija Arhiepiscopiei Iaşilor, vatra schitului s-a extins, devenind o fermă viticolă pentru vin liturgic. În cadrul mânăstirii se află şi cimitirul călugărilor.

În anul 1991, schitul Bucium a fost ridicat la rangul de mănăstire de către Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Daniel Ciobotea, formând o comunitate monastică cu 16 vieţuitori. Aici se află în prezent Casa Roznovanu (reşedinţă mitropolitană), un frumos parc dendrologic şi principala fermă viticolă a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Deoarace hramul mănăstirii "Sfinţii Atonului" se sărbătoreşte în ziua de "duminica a doua după Rusalii", numită şi "Duminica Sfinţilor Români", IPS Daniel a hotărât ca această mănăstire să aibă şi hramul Sfinţilor Români care sa fie ocrotitorii acestui Sfânt Locas.

În ultimii ani s-au efectuat numeroase înnoiri gospodăreşti şi se pregăteşte construirea unei noi biserici cu hramul "Învierea Domnului".

Dupa anul 1954 sub arhipastorirea Înalt Prea Sfintitului Sebastian Rusan, a Înalt Prea Sfintitului Iustin Moisescu, Mitropoliti ai Moldovei, Biserica a fost reparata si extinsa fiind împodobita cu fresca de pictorul Vasile Pascu în anul 1964 si sfintita în anul 1967.

Începând cu anul 2007, stareţul mănăstirii este ieromonahul Irineu Bălan, îndrumătorul Atelierului de Pictură „Sf. Ioan Damaschin”. Părintele Irineu este licenţiat în teologie şi în arte plastice - Secţia Pictură icoane, având în prezent o bogată activitate artistică atât în zona Moldovei, cât şi în toata ţara.

 Arhitectura

Ansamblul mănăstirii este format din:

• Biserica-paraclis - este situată în mijlocul      unei clădiri patrulatere, fiind construită potrivit predaniei apostolice,      în forma crucii "trilobat", cu absidele de la strane circulare      în ambele părţi, iar cu cea de la altar rotunjită numai în exterior.      Bolţile sunt sprijinite pe umerii a două arcade, apărând în lungime      dreptunghiulare, iar în înălţime semicirculare. Bolta      centrala se termina prin doua chenare: unul octogonal si altul circular. Turla ridicată deasupra      naosului are formă octogonală, având patru geamuri lunguieţe.

În partea dinspre sud a bisericii se află Biblioteca şi Cancelaria Mănăstirii. 

Deasupra naosului se ridica în forma octogonala turla, care este luminata în interior prin mijlocirea a patru geamuri lunguiete.
Naosul, pronaosul si clopotnita Bisericii sunt acoperite de o bolta semicilindrica joasa. Pe partile dinspre sud ale Bisericii sunt amplasate Biblioteca si Cancelaria Manastirii.

În partea de nord a Bisericii este amplasata în exterior Clopotnita,iar in interior chilia stareţului şi o alta pentru paracliser, iar pe partea de sud era amplasată camera economului care avea o mică cămară cu baie şi un hol.

După decesul părintelui Hrisostom Postolache (la 22 iulie 1979), cele două chilii de pe latura nordică sunt folosite numai pentru necesităţile Bisericii (una pentru veşmântar şi cealalta ca depozit al lucrurilor din cadrul Bisericii), iar chilia de pe latura sudica devine Cancelarie, după transferarea stareţului Partenie Mănescu, de la Bucium la Schitul Brădiceşti, la data de 27 februarie 1992.

În anul 2002, ca urmare a degradării unor pereţi interiori la camerele dinspre nord şi sud din cadrul complexului bisericesc, s-a reparat interiorul Cancelariei desfiinţându-se cămara şi baia şi făcându-se în locul lor Casieria şi Arhiva Mănăstirii Bucium.

Tot atunci, din cele două încăperi de pe latura nordică a bisericii s-a făcut una singură păstrându-se configuraţia iniţială şi destinaţia (plus aceea de Bibliotecă).

• Clopotniţa      -      construită în anii '60 ai secolului al XX-lea, amplasată în exteriorul bisericii      (în partea de nord-vest), dar formând un corp comun cu aceasta
• Casa      Roznovanu - a      fost construită la începutul secolului al XIX-lea, conform modelului      arhitectural al caselor moldoveneşti. În perioada martie 2003 - iulie      2004, ea a fost reparată, consolidată şi adăugită cu etaj şi mansardă care      adăposteşte şi un paraclis pictat de pictorul Vasile Buzuloi (2004).
• Casa      Roznovanu II - a      fost construită la începutul secolului al XX-lea şi adăposteşte în prezent      chiliile vieţuitorilor. Această clădire a fost renovată în 1959.
• Casa      Trapezei -      proiectată de arhitectul George Matei Cantacuzino (1899-1960) şi construită în 1965, adăposteşte      Bucătăria, Trapeza pentru vieţuitori, o sală de protocol cu 60 de locuri,      chiliile pentru vieţuitori;
• Depozitul      de vinuri al Centrului Eparhial;
• Atelierul      de tâmplărie al Centrului Eparhial;
• Casa      portarului -      situată la intrarea în mănăstire;
• Cimitirul      Monahal situat      în partea dinspre N-E a mănăstirii.

casa Razovanu

 

Biblioteca manastirii are un numar de aproximativ 1500 carti de cult datând din anul 1856, dar adaposteste si câteva manuscrise ale marelui copist ieromonah Onufrie Bratu.

Printre obiectele cu valoare istorică şi artistică de care dispune mănăstirea, menţionăm o cruce cu postament în filigran, provenită de la ierodiaconul Nectarie Mironescu (1910).

Constructia

În anul 1952, Parintele Hrisostom Apostolache, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfintitului Sebastian Rusan, Mitropolitul Moldovei si Sucevei (1950-1956) , se apuca de reconstruirea paraclisului, dupa un plan întocmit de arhitectul Dimitrie Simotea, din Bucuresti.
Schitele pentru reconstruire au fost mai multe, dar paraclisul a fost construit dupa o îmbinare a tuturor elementelor din aceste schite, admitându-se chiar ca, de acum nu mai era un mic paraclis, ci chiar o bisericuta.

Aceasta biserica a fost încorporata în vechea casa care adapostea paraclisul, dar nu la dimensiunile vechi, ci unele mult mai mari. S-a constatat ca Biserica nou construita a fost ridicata din caramida cu mortar de nisip si ciment.

Vechea constructie a fost facuta tot din caramida, dar a avut ca aliaj de sustinere al acestora, lutul . Casa în care a fost inclusa noua biserica si-a pastrat zidurile, dar unele dintre ele au fost reparate prin înlocuirea unor caramizi montate haotic, având ca aliaj mortarul de ciment si nisip, neexistând între ele o legatura de durata în timp.
Zidurile de sustinere din interiorul camerelor dinspre nord si sud a cladirii, nu au fost legate prin centura de beton. În concluzie, aceste ziduri ale vechii constructii de la casa nu au suferit o reparatie capitala, ci numai au fost reparate pastrându-se configuratia si arhitectura vechii case.
Biserica cea noua nu s-a construit în totalitate din caramida si beton, folosindu-se la bolti si la absidele de la strane constructia din rabit (scândura cu rabit din trestie); nu se stie care au fost motivele folosirii acestor materiale usoare.

În anul 1955, s-a terminat constructia Bisericii si renovarea vechii constructii care a fost încadrata în complexul bisericii, pastrându-se configuratia casei, cât si a spatiilor locuibile din cadrul ei, fiind sfintita mai înainte, la data de 19 decembrie 1954, de catre Înalt Prea Sfintitul Sebastian Rusan .
Constructia Bisericii a durat trei ani , iar dupa unii, trei luni , la constructia ei a participat cu unele materiale si Centrul Eparhial Iasi. Tot atunci Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Iustinian Marina a donat din cheltuiala proprie un ,,policandru în valoare de lei 4945" .
Terminându-se lucrarile de constructie a Bisericii, se înainteaza de catre Înalt Prea Sfintitul Tit Simedrea, vicepresedinte al comisiei de pictura a Bisericii Ortodoxe Române, ,,Devizul si proiectul iconografic pentru pictarea Bisericii Schitului Prodromu de la Bucium Iasi", fiind aprobat cu nr. 9374 din 6 noiembrie 1956 si comunicat Mitropoliei Moldovei si Sucevei cu nr.15168 din 14 noiembrie 1956.
Acest deviz recomanda conducerii schitului unele modificari cu privire la arhitectura Bisericii, cum ar fi: închiderea unor ferestre dinspre partea de rasarit; asezarea pervazului de la fereastra cu vitraliu la nivelul peretelui interior;
mutarea unor ferestre care erau la absidele de la strane, în turla etc. Unele dintre aceste modificari recomandate s-au efectuat, dar au aparut si altele care au schimbat mai mult sau mai putin arhitectura.

În anul 1961, pe data de 20, ale lunii iunie, se cere binecuvântarea pictarii Bisericii de la Înalt Prea Sfintitului Iustin Moisescu, Mitropolitul Moldovei si Sucevei (1957-1977) , prin egumenul Paraclisului Sfintei Mitropolii, Parintele Hrisostom Apostolache , conform Devizului de pictura întocmit de catre Înalt Prea Sfintitul Tit Simedrea.
Înalt Prea Sfintitul Mitropolit Iustin Moisescu ia la cunostinta despre aceasta si hotaraste în 1965, sa se mai efectueze o serie de modificari la actuala Biserica, dupa unele schite întocmite de catre arhitectul Berechet, din Bucuresti.

Modificarile facute au tinut seama si de utilitatile Bisericii, astfel: s-a ridicat turla; s-a înaltat podul daruindu-i bisericii o suplete; s-a darâmat o magazie existenta lânga biserica cu intrare din aceasta; în pod s-au facut gauri spre interior, în care au fost montate oale de lut, facute special, pentru ca Biserica sa aiba ecou; iar în partea de nord-vest a chiliilor din cadrul complexului Bisericii a fost amplasata, pe zidul exterior, Clopotnita cu un clopot mic.
Configuratia finala a Bisericii prezinta gruparea complexului bisericesc prin situarea în mijlocul unei cladiri patrulatere, fiind construita potrivit predaniei apostolice, în forma crucii trilobat, cu absidele de la strane circulare în ambele parti, iar cu cea de la altar rotunjita numai în exterior.
Sprijinite pe umerii a doua arcade, boltile apar în lungime dreptunghiulare, iar în înaltime semicirculare. Bolta centrala se termina prin doua chenare: unul octogonal si altul circular.
Interiorul bisericii, privit în întregime, prezinta eleganta, simplitate si justete în proportii. Deasupra naosului se ridica în forma octogonala turla, care este luminata în interior prin mijlocirea a patru geamuri lunguiete.
Naosul, pronaosul si clopotnita Bisericii sunt acoperite de o bolta semicilindrica joasa.
Pe partea dinspre nord a Bisericii sunt amplasate doua camere, chilia staretului si o alta pentru paracliser, iar pe partea de sud era amplasata camera economului care avea o mica camara cu baie si un hol.
Legatura dintre biserica si cele doua chilii de pe partea dinspre nord se facea printr-un hol despartitor, iar cea dintre camera economului (situata pe partea dinspre sud) cu holul care ducea în Sfântul Altar se facea printr-un cerdac, închis pe partea exterioara cu glasvand de corniere de fier cu sticla, acoperit cu tabla.

Lucrarile de pictura a Bisericii au început în anul 1964, iar Biserica a fost sfintita în anul 1967, cu hramul Tuturor Sfintilor Athonului.

Dupa decesul Parintelui Hrisostom Apostolache, la 22 iulie 1979, cele doua chilii de pe latura nordica sunt folosite numai pentru necesitatile Bisericii (una pentru vesmântar si cealalta ca depozit al lucrurilor din cadrul Bisericii), iar chilia de pe latura sudica devine Cancelarie, dupa transferarea staretului Partenie Manescu, de la Bucium la Schitul Bradicesti, la data de 27 februarie 1992.
Fiind necesara vinderea de lumânari si efectuarea de slujbe pentru cei adormiti în afara Bisericii, pentru protejarea picturii, în anul 1995 cu binecuvântarea Prea Sfintitului Calinic Dumitriu, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, se alipeste de vechea constructie, pe latura de rasarit, un mic Pangar si o Sala de praznuire, închise cu glasvand de corniere de fier, în ton cu glasvandul de la holul de la intrarea din spate a Bisericii.
Constatându-se degradarea unor pereti interiori la camerele dinspre nord si sud din cadrul complexului bisericesc, în anul 2002 s-a reparat interiorul Cancelariei desfiintându-se camara si baia. În locul camarii, s-a facut Casieria si, în locul baii renovate, s-a facut Arhiva Manastirii Bucium.
În acelasi an, s-a încercat repararea peretilor interiori ai celor doua camere dinspre latura de nord, iar când s-a dat tencuiala veche jos, a cazut tot peretele despartitor deoarece nu avea nici un sprijin de sustinere, iar tavanul era deja încovoiat din cauza greutatii acoperisului si a lemnelor vechi care au fost folosite la constructie în anul 1954.
Înainte de caderea peretelui interior s-a avut în vedere ca destinatia care se va da camerelor sa fie pastrata, dar constatându-se ca, de fapt, trebuie avuta o mai mare grija asupra renovarii capitale a celor doua încaperi, s-a facut una singura pastrându-se configuratia celor doua si totodata i s-a dat destinatia de Biblioteca.

Zidurile Bibliotecii au fost consolidate pe interior, prin înlocuirea caramizilor macinate si prin injectarea de lapte din ciment în locurile deteriorate, peste care s-a consolidat cu plasa sudata de fier beton de 0,8cm, administrându-se apoi mortar din ciment si nisip.
La tavan s-a folosit ca material de constructie regipsul pentru a elimina greutatea prea mare a altor materiale, în care au fost montate spoturi de lumina electrica cu becuri de halogen.
Totodata s-a turnat sapa de beton cu izolatie pe care s-a montat parchet de fag, iar pe peretele dinspre rasarit, cele doua geamuri s-au închis formând doua nise unde au fost asezate sfinte icoane.
S-au confectionat dulapuri pentru carti si s-a introdus încalzire centrala proprie pe gaz metan, montându-se în Biblioteca o centrala termica de 25 kw, care deserveste întreg complexul bisericesc.

Click aici :     Legenda_Icoanei_Maicii_Domnului

Atelierul de pictură Sfântul Ioan Damaschin

Atelierul de pictură a fost înfiinţat în anul 2003 de către protosinghelul Ioachim Ceauşu, stareţul mănăstirii, care a încercat iniţial să ajute un grup de tineri, să pătrundă în tainele iconografiei, obţinând rezultate foarte bune. Tinerii reuşesc să realizeze atât icoane, cât şi troiţe şi cruci pentru Sfântul Altar.

Arta icoanelor de la atelierul Sfântul Ioan Damaschin este îmbinată cu stilul bizantin, aici putându-se vedea lucrări din cele trei serii:

• Din parfumul trecutului pentru      bucuria prezentului (icoane ortodoxe vechi)
• Floarea      Darurilor (icoane adresate celor      care vor să ofere un dar spiritual)
• Iconostasul (icoane cuprinse în catapetesmele bisericilor      ortodoxe)

Prin grija Centrului Eparhial Iasi în incinta manastirii functioneaza în prezent un Atelier de tâmplarie si Anexa viticola cu Depozit de vinuri.
Între timp, prin grija Mitropoliei Iaşi, vatra schitului s-a extins considerabil, devenind o fermă viticolă pentru vin liturgic.
De numele acestui aşezământ se leagă istoria minunată a pictării icoanei Maicii Domnului - Prodromiţa.

Biserica Mănăstirii Bucium

Biserica Manastirii Bucium a fost construita în anul 1871, ca un paraclis, fiind sfintit de catre Înalt Prea Sfintitul Calinic Miclescu, Mitropolitul Moldovei (1863-1865 loctiitor; 1865-1875). Acest paraclis a fost ridicat într-o casa având o dimensiune mult mai mica decât cea actuala, întrucât aici nu prea veneau credinciosi si nici vietuitori nu erau multi, deoarece locasul functiona ca metoc, iar atributiunile metocarului erau acelea de a colecta fonduri si alimente pentru Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos.